Tag Archives: eseu

Apropierea

Într-o istorie care se mulțumește să memoreze date și fapte, și într-o literatură care ne arată stiluri, forma de transformare a timpului numit de Immanuel Kant transcendental, poate să apară nu atât ca moment de desfășurare a clipei, cât ca o stare de dezvăluire a

sacii

așezați unul lângă altul pe trotuar fără piele de fapt om lângă om somn lângă somn ca să nu se simtă mirosul de ars care e și locul lui de mormânt cei care ies din întuneric ies cu ochelarii înfipţi înăuntru și văd clipa o

Emoții de unică folosință (fragment)

 „(…) Vă dați seama, când ieșeam din casă și dădeam și noi o fugă până la dealul Bardalia și ce mai zăboveam  prin băltoacele din jur, când ajungeam acasă și puneam mâna pe un codru de pâine, ni se părea miere. Însă în toate astea

„Grădinarule, tu cine ești?” (fragment)

Mintea Evei aducea și alte imagini din trecut. Femeia le privea ca pe un film mut, zâmbea, se strâmba, clipea des. Brățările reveneau. Erau atât de frumoase, Evei i-au dat lacrimile. Noian, vine de la Noe. Și-a adus aminte și de plictiseala care o cuprindea