Eseu/ Poezie

Unu. Radu (fragment)

O imagine de început alunecoasă, nelustruită, necizelată. Una față de care nu știu ce poziție să iau, una periculoasă, imprevizibilă, una care mă poate sfârteca și mă poate lăsa fără suflare. O imagine grea. Ochiul meu de aici îl vede pe bunicul Radu călcându-și spaima

Kaiyo (fragment)

Intrasem în librărie ca de obicei, fără un scop anume. Am deschis ușa grea din fier, se auzise clopoțelul electronic care îmi anunța vizita. Au mochete groase pe podea. Pașii se pierd, mă pierd și eu printre rafturi. Răsfoiam atunci o carte cu insule și

Arsura din palmă

E  greu să-mi dau totuși seama în ce moment Zeitatea a devenit Tata. Și când au  devenit ei doi  pentru mine „Mama și Tata”,  o entitate învăluită în lumina aceea  firavă, strecurată prin fisura deschisă atunci, la citirea  insignifiantului fragment din Caietul unchiului.  De mult,

noaptea de vineri

îmbracă un concert rock curând haina s-a făcut multe locuri din care se desprind cărnurile din ele și aerul pleacă dar se cred trupuri și cad unele peste altele și asta e singura ușa la un metru de stradă prin gurile lipsă prin ochii la