În toate cuvintele poeziei își găsesc și își fac loc toate derivele disponibile ale vieții, toate așezările, toate alunecările și toate căderile ei împreună cu fiecare moment (pre) simțit ale lor, la un loc cu fiecare scrâșnet reușit pe care aceste frecări și dislocări le
Poetul își ridică trupul la suprafață prin cuvinte, își amestecă mai departe în el toate stările, toate trăirile, toate întrebările și toate mirările însoțitoare ale lor. Fiecare mișcare de descoperire și de arătare ale acestor teritorii declanșează mai departe acele cutremure care aduc la iveală
Ștefan Petrescu – Corespondenții români de presă și publicațiile emigrației balcanice (1877 – 1916), Academia Română, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila, 2021, 298 p. „Ce tot notezi, gazetarule? Sunteți oameni periculoși și trebuie să ne ferim de
Cuvintele par să ușureze accesul în corpul unei cărți, în acela al poveștilor ei, în toate cotloanele pe care paginile cărții odată deschise ne invită să intrăm, să explorăm și mai departe să cunoaștem. Cuvintele își cresc un sunet al lor distinct odată cu
Iau exemplul lui Miki Ota, născută la Tokio. A locuit în Japonia, Suedia, SUA, România. Tatăl este japonez, mama din Pitești. Este cazul cel mai eclatant din carte al unei „cetățenii” universale, al unei biografii identitare de dincolo de granițe. Sau cel al bulgarului Grigori,