După placheta Cadrul 25 (2015), foarte bine receptată de juriile naționale, poeta Ana Donțu s-a covertit neașteptat la proză. Schimbarea nu e neobișnuită (mulți alți tineri poeți contemporani au făcut-o, postmodernitatea nu mai are un gen de predilecție), la fel cum previzibile sunt și mecanismele
În contextul acestui volum – care deja este la a doua ediție – Valeriu Gherghel nu iese cu nimic din morfologia stilului eseistic: oferă soluții argumentat (dar nu le impune și nici nu le dogmatizează), problematizează, speculează și lasă libertatea cititorului de a-și contura propriile
Volumul de față se circumscrie cu o tandrețe dezarmantă într-o semiologie a cotidianului, a imprevizibilului. Contrar celor câteva rânduri inserate subtil în Cuvânt-ul înainte în care autorul se scuză, explică, se alintă – ca să îl parafrazez pe unul dintre scriitorii responsabili de „aruncarea în
După remarcabilul debut cu Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (2018), un anti-Bildungsroman construit în jurul marginalității existențiale, Iulian Bocai explorează mai departe tipologia ”umiliților și obidiților”, schimbând decorurile interioare, peisajele și timpurile. În acest sens, Constantin (Polirom, 2019) e și un roman
Motto: Ne vom salva în insule, nu-i așa? Se părea că, după fulminantul debut cu tetralogia AnoTimpurilor, publicată în mai puțin de doi ani, Andreea Nanu a epuizat literar respectivul spațiu epic și sufletesc. Și iată, o nouă surpriză: odată cu prezentul roman, – Custodele,