Ţineam lumea în mâini şi ziceam că-i a mea Ei mă loveau peste degete şi-mi ziceau: „nu, nu-i a ta, învaţă-te o dată, las-o jos, dă-i drumul!” Puteam ţine chiar soarele în mâinile mele necuminţi, Ei, învăţătorii mei, îmi tot spuneau: „ai să te arzi,
Doamna baroneasă Killinger, soția E.S. Manfred von Killinger, aka „Dillinger”, zis „Gauleiterul României”, Trimis special al Führerului la București și ministru Plenipotențiar al Germaniei în România (sinucis în ziua de 2 septembrie 1944, în sediul Legaței Germaniei din Calea Victoriei, dimpreună cu secretara sa, Hella
Multe texte teologice sunt dezarmant de solemne, apodictice și (de ce să nu o admitem?) soporifice, tocmai prin ”rigoarea” lor suspectă de strictă fantezie speculativă. Adesea, ele reflectă atât de bine spiritul epocii în care au fost scrise încât nu reușesc să facă pasul către
Înainte ca omul să dispară, va pieri conștiința – lux inutil, accident nefericit, apendice lipit biologic de un trup a cărui fiziologie curge într-o albie complet paralelă. Cea mai mare parte a oamenilor fac, având conștiință, ceea ce ar fi făcut oricum, neavând. Într-o arhivă
De ce respectăm legile? O întrebare foarte potrivită zilelor noastre. Exista un simț înnăscut al dreptății sau un Bine pe care aceaste legi se bazează? Sau sunt niște convenții umane, pe care le respectăm doar de frica pedepsei? În dialogul Republica de Platon, a doua