All posts by Vincent de Mousin

Ţineam lumea în mâini

Ţineam lumea în mâini şi ziceam că-i a mea Ei mă loveau peste degete şi-mi ziceau: „nu, nu-i a ta, învaţă-te o dată, las-o jos, dă-i drumul!” Puteam ţine chiar soarele în mâinile mele necuminţi, Ei, învăţătorii mei, îmi tot spuneau: „ai să te arzi,

Maturitatea și moartea poeziei

În zilele noastre poezii nu ar mai putea scrie decât scândurile confesionalelor și patrafirele preoților. Esența poeziei s-a retras acolo, căci numai acolo omul recunoaște – cât o mai face –  că este slab, că este vinovat, speriat, că vrea să fie iertat și iubit.