îmbracă un concert rock

curând haina s-a făcut multe locuri din care

se desprind cărnurile

din ele și aerul pleacă

dar se cred trupuri

și cad unele peste altele și asta e singura ușa

la un metru de stradă

prin gurile lipsă prin ochii la fel

fuge chiar noaptea

pe când așchiile stau în picioare

câte o mână apucă rugul

îl trage afară

din prag pielea rămâne în urmă

curge cu timpul

şi el în picioare

mă ustură aerul spune umbra

ajunsă pe caldarâm

nu are față doar zâmbet

o femeie îi dă respirația ei dar nu

nu are față nici aerul

şi ochii îi pleacă

aşa gura e noaptea de vineri

arsura din strigătul mamei

din tată prieten din folie

doar mirosul e viaţă în trupuri la fel

(Viorica Răduță, din volumul Arsura umblă după trup, Editura Next Page, 2018)

---

VIORICA RĂDUȚĂ debuteaza cu volumul de versuri Patimi dupa mine in 1998. Urmează: Lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cind amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apa de uscat (2008), Cam toti murim (2010), Mama întreabă daca stau pînă seara (2013). Publica romanele: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), In exod (Cartea Românească, 2008), Mamamea moarte (2008), In doua lumi (Cartea Românească, 2013); , Orașul închis (Polirom, 2017),volumele de eseuri: Graalul fara Graal (2002), Interpolari și interpolari (2007). Colaborări cu poezie, proza, cronici la Revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spatii Culturale, Viața Românească etc. Membra a USR, filiala București.