Tag Archives: eseu/poezie

păturile sunt oameni

înșirați pe trotuar cu respirația în loc de piele sau asta se vede şi în priviri nişte cearcăne în care bate vântul pentru scurt timp cât să intre ochelarii înăuntru  înăuntru nu mai e zi doar ușa din care mâna băiatului trage afară mâna Alexandrei

Duet

unu este liniște, este liniște și te poți rătăci în tăcerea orașului praful lipsește, a fost înghițit de ape din cer lumina împrăștie stările ei, fecundează umbrele lăsate pe ziduri iar rămășițele zilei înoată în micile ochiuri de lumină supraviețuitoare oglinzile și răsfrângerile lor se

Unu. Radu (fragment)

O imagine de început alunecoasă, nelustruită, necizelată. Una față de care nu știu ce poziție să iau, una periculoasă, imprevizibilă, una care mă poate sfârteca și mă poate lăsa fără suflare. O imagine grea. Ochiul meu de aici îl vede pe bunicul Radu călcându-și spaima

Kaiyo (fragment)

Intrasem în librărie ca de obicei, fără un scop anume. Am deschis ușa grea din fier, se auzise clopoțelul electronic care îmi anunța vizita. Au mochete groase pe podea. Pașii se pierd, mă pierd și eu printre rafturi. Răsfoiam atunci o carte cu insule și