Să trăiești în cuvinte, în altele decât ale tale, în cele care vin, ajung și rămân la îndemâna ta mai departe pentru a le spune și pentru a le face auzite, și cunoscute cu vocea ta, cu fiecare dintre posibilitățile ei de a le muta
Melancolia își așază stările în firile găsite să le ofere adăpost, să le adauge și să îi accepte reprezentările, toate feluri firești de a se impune în urma acestor pătrunderi, iar mai departe caută să rămână definitiv pe aceste poziții cucerite și puse pe hărțile
Cuvintele supraveghează și asigură disoluția oricărui corp încăput în textul alcătuit de ele, și tot cuvintele acceptă și coordonează această continuă și devenită firească descompunere, fiecare dintre transformările încăpute în procesele lor și mutate în structuri nefirești dar care pot umbla și călători astfel alcătuite,
Există întotdeauna un loc prin care se poate intra într-un corp, într-o zonă care altfel nu poate fi observată în adâncime, ale cărei structuri ce alcătuiesc dedesubturile și esențele lor nu ar putea fi înțelese și realcătuite. Acel loc din corpul unui text este astfel
Lanugo unu tot ce s-a mai putut așeza lângă corp au fost amintirile, tot ce s-a mai lipit de pielea lui au fost cuvintele care au făcut față căderii toate sunt acum acele fragmente în care se poate citi povestea ce i-au indus aceste alegeri