Camera de pe Vasile Lupu era spre lumină. Cei doi se obişnuiseră să privească pe geam deodată. Puful de la plopiţe îl făcea pe colonel să tuşească chiar când le vedea dinăuntru. Ce drac, nu le mai taie odată!? Eftime, zice după o repriză de
Dorim să fim liberi. Dintotdeauna. Din când în când se moare pentru asta. Dar dorim și să trăim în siguranță și în confort. Dacă cele două sunt în conflict, ce vom alege? Un exemplu foarte bun de reflecție este fabula Lupul și cățelul, de La
Cu ceva vreme în urmă vă prezentam fotografia inedită a locotenent-colonelului de securitate Ioan Șoltuțiu (n. 1918-d. 2009), fost locțiitor al comandantului Direcției a VIII-a Anchete Penale din MSS, respectiv MAI (sept. 1952-1957). Astăzi a venit vremea să vi-l prezint pe cel care timp de
Pentru sensibilitățile contemporane, genul acesta de ritual poate părea puțin bizar, dar pentru epoca victoriană, chestiunea pozării unui mort drag făcea parte dintr-un omagiu (post-mortem, e drept, care nu mai trebuie să țină cont de disponibilitatea persoanei în cauză de a se lăsa prinsă pe
Azi, mi-a dat năvală în memorie (cum fac câteodată, netam-nesam, un cuvânt, o imagine, un parfum etc.) marmelada copilăriei. Pândeam când aduce marfă, în față la Tutunea (slab, ciolănos, tuciuriu, fost lucrător în miliție), care ținea alimentara de vizavi de cârciuma „Trei iepuri”. Și recunoșteam