Tag Archives: Adrian G. Romila

Hemingway – începuturi

Ernest Hemingway e din acea categorie de scriitori devastați iremediabil de propriile accese de vitalism orgolios. Un declic permanent al nestatorniciei, o confruntare cu o explozivă dorință de libertate și de descătușare, un sentimentul al împlinirii și al bucuriei de-a trăi, secondate simptomatic de unul

Alwarda, indigo și bayou

După vâlva „ecograffiti”-urilor din 2003, tot reeditate și antologate de atunci, Ruxandra Novac părea să rămână prizoniera propriului succes de la debut. Aproape nimic nu anunța un nou volum, așa că poeta părea prinsă cumva fără scăpare în imageria „abțibildurilor lisergice” ale generaționiștilor 2000. Cel

Oameni și pisici

Mi-e greu să cred că ai putea scrie ficțiune cu personaje-animale, fie ele naratori ori ba, fără să fii iubitor de animale (eventual, al animalului ales ca protagonist). Mi-e greu să cred, deci, că poți scrie cu și despre pisici, fără să fii pisicofil. Și

Al doilea cronicar al lui Magellan

Cunoscut mai ales ca memorialist al Belle Époque, ca biograf și destul de vag ca romancier, Stefan Zweig avea darul de-a transforma în proză orice realitate abordată. Apologet al trecutului, Zweig era îndrăgostit de evenimentele și figurile istorice cu potențial epic. ”Viețile” sale, la fel

Marea și deșertul – supraviețuiri

Cum s-ar putea numi soarta unor marinari al căror vas e zdrobit de stânci, care rătăcesc într-o barcă în mijlocul oceanului și, când ajung la țărm și cred că au scăpat, descoperă că țărmul e o aceeași nesfârșită întindere – nu de apă, ci de