așezați unul lângă altul pe trotuar

fără piele

de fapt om lângă om

somn lângă somn

ca să nu se simtă mirosul de ars

care e și locul lui de mormânt

cei care ies din întuneric

ies cu ochelarii înfipţi înăuntru și văd clipa

o smoală curgându-le din gât în măruntaie

încet

să nu se scurgă tot omul deodată

încet

să mai aștepte mormântul câteva zile bune

până se stinge așteptarea

care ține în brațe un trup

foarte crud

între timp

un culoar de pietre sau ce sunt chipurile părinților

cioplite pe hol în spital

sunt lumânări care se topesc în corpul celor călcați

de alți morți

din hrubă să iasă ei cu două decese deodată

doar haina să rămână intactă fiindcă ţine o stafie dinăuntru

singura care poate ieși cu noaptea

devreme târziu

ca să înfășoare arsura de stă în picioare

întinsă pe fețele una cu groaza cu locul

tot locul fără de piele

umplut de tinerii care mocnesc înăuntru afară

cum se trage fermoarul

(Viorica Răduță, din volumul Arsura umblă după trup, Editura Next Page, 2018)

---

VIORICA RĂDUȚĂ debuteaza cu volumul de versuri Patimi dupa mine in 1998. Urmează: Lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cind amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apa de uscat (2008), Cam toti murim (2010), Mama întreabă daca stau pînă seara (2013). Publica romanele: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), In exod (Cartea Românească, 2008), Mamamea moarte (2008), In doua lumi (Cartea Românească, 2013); , Orașul închis (Polirom, 2017),volumele de eseuri: Graalul fara Graal (2002), Interpolari și interpolari (2007). Colaborări cu poezie, proza, cronici la Revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spatii Culturale, Viața Românească etc. Membra a USR, filiala București.