Intrasem în librărie ca de obicei, fără un scop anume. Am deschis ușa grea din fier, se auzise clopoțelul electronic care îmi anunța vizita. Au mochete groase pe podea. Pașii se pierd, mă pierd și eu printre rafturi. Răsfoiam atunci o carte cu insule și
Primiseră camera de la mansardă. Așa ceruse Iosif, era cel mai romantic loc la care se putea gândi, un pat mare o baie în care să facă duș amândoi unde ea să nu aibă scăpare și brațele lui s-o găsească oriunde iar buzele lui oricând.
E greu să-mi dau totuși seama în ce moment Zeitatea a devenit Tata. Și când au devenit ei doi pentru mine „Mama și Tata”, o entitate învăluită în lumina aceea firavă, strecurată prin fisura deschisă atunci, la citirea insignifiantului fragment din Caietul unchiului. De mult,
Doina Ruști se confundă ușor cu un personaj din cărțile sale. După nume, după privirea curioasă și enigmatică, după însuși felul în care le vorbește studenților despre cărți și cultură, despre alegeri și, în fond, despre viață. Paturi oculte – un roman ca o mașină
Sunt cărți în al căror corp, odată intrat, există șanse mari să rătăcești pentru mult timp, fără a avea la îndemână posibilitatea de a găsi ușor calea de ieșire. Sunt acele cărți labirint care te prind și în care ești nevoit să sălășluiești un