Multe texte teologice sunt dezarmant de solemne, apodictice și (de ce să nu o admitem?) soporifice, tocmai prin ”rigoarea” lor suspectă de strictă fantezie speculativă. Adesea, ele reflectă atât de bine spiritul epocii în care au fost scrise încât nu reușesc să facă pasul către
Înainte ca omul să dispară, va pieri conștiința – lux inutil, accident nefericit, apendice lipit biologic de un trup a cărui fiziologie curge într-o albie complet paralelă. Cea mai mare parte a oamenilor fac, având conștiință, ceea ce ar fi făcut oricum, neavând. Într-o arhivă
Pentru cei născuți după 1989 și care au crescut pentru a călători chiar în lumea toată (în funcție de finanțele fiecăruia) sau măcar un anual city-break la Roma sau Paris, cartea Silviei Colfescu[1] poate părea aparținând literaturii SF. De fapt, România de dinainte de 1989,
De ce respectăm legile? O întrebare foarte potrivită zilelor noastre. Exista un simț înnăscut al dreptății sau un Bine pe care aceaste legi se bazează? Sau sunt niște convenții umane, pe care le respectăm doar de frica pedepsei? În dialogul Republica de Platon, a doua
San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018 „O carte foarte valoroasă, emoționantă și antrenantă.“ —The New York Times Book Review „Anne Gisleson nu se ferește să abordeze cele mai dificile întrebări ale vieții, îmbinând perfect explorarea unor concepte și scrierea memorialistică. O carte