Scriitorii, autorii poveștilor care ne prind în plasele lor își caută cuvintele cele mai potrivite încă din momentul în care încep să își înconjoare stările de a spune care se vor așezate și mai departe arătate în fiecare dintre aceste împrejmuiri, împrejmuiri care le vor fi mai departe adăpost, care le vor ține în acest teritoriu propice creșterii lor și mai departe mutate în fiecare ramificație ce le vor face vizibile multiplicările și le vor înlesni răspândirea cuprinderilor toate. Cuvintele găsite și folosite de ei fac în așa fel să aducă lângă ele altele și altele, și tot așa cât și până când se poate afla de-a lungul lecturii că aici sunt cuvintele toate ale lumii, că aici au reușit să încapă și să se lase văzute și citite, ascultate și mai departe trăite efectiv prin toată această dispunere și așezare a lor în și pe corpul celui cu care s-au întâlnit și care le-a recunoscut fiecare vibrație, fiecare tremur smuls și transmis mai departe, adăugat și scos astfel din teritoriul mut și tăcut de până atunci.

   Raluca Nagy a căutat și a reușit să aducă în cuprinsul poveștii ei toate acele cuvinte care știu și pot să se facă și văzute și auzite, toate acele cuvinte care se pot lăsa descoperite odată cu fiecare pas făcut de cititor pe acest tărâm pe care ea i l-a pus la îndemână și în care sunt create toate condițiile propice apropierilor, în care sunt aduse toate stările în care aceste cuvinte ale ei se pot așeza pe epiderma proaspăt înfiorată și pregătită pentru a ușura toate aceste atașări și desfășurări.

Am învățat orașul după mirosurile alea înnebunitoare care acopereau absolut tot, inclusiv campusul, și de-asta i-am zis Mirodeni…

   Teo de la 16 la 18 are între copertele și în cuvintele ei povestea în care ne sunt (re)învățați pașii căutării acelor teritorii dintre noi care de obicei rămân umbrite, acoperite și deseori necunoscute vreodată, și suntem astfel (re)așezați în fiecare dintre aceste noi tipare ale înțelegerii dedesubturilor care vor și care pot să iasă și să se așeze în fiecare dintre reflexiile acceptate de lumina care se lasă și ea așezată mai departe în culorile disponibilizate de răsfrângerile sticlelor acestui vitraliu, ale acestui evantai multicolor de limbi, de limbaje, de stări care se răgăsesc în toate aceste cuvinte acceptate de acestă luminoasă poveste, poveste care spune până la capăt despre căutări și așezările lor în toate aceste răsfrângeri și multiplicări.

În acest capitol, vom prezenta motivele care au determinat. Mai întâi, vom explora contextul care a făcut posibil, în speță cele trei elemente care au declanșat…

   Autoarea nu obosește și nu lasă pauzele să obnubileze zveltețea, sau pauzele să acapareze vreun spațiu al poveștii, nu lasă fisuri putând astfel să ne ofere o structură legată cu fire dese și multicolore, fire strânse bine cu noduri cu care întâlnindu-ne să putem simți trecerile și să înțelegem fiecare dintre (a)cuplările textelor care devin astfel fluente, puternice și coerente făcând ca fiecare fir al poveștii să stea cât mai lejer și comod în această ingenioasă albie săpată de toate aceste cuvinte pentru a le cuprinde și pentru a le face vizibile fiecare liant dintre sedimentele care separă și fac vizibile aceste structuri și așezări.

Altceva nu-mi aduc aminte de la lunch, decât că atunci când m-a întrebat chelnerul de unde sunt, a crezut că e ceva stat de-ale lor. Când am ieșit din restaurant ploua torențial și-am luat-o cu toții în formație alandala pe străduțe către o piațetă, unde zeci de oameni încercau să prindă taxiuri, parcă toată lumea din toate restaurantele din tot orașul ăla ieșise deodată în stradă…

   Raluca Nagy merge odată cu povestea, alunecă mai departe în fiecare dintre stările așezate în pliurile ei, în viziunile și înțelegerile pe care văzutele și nevăzutele lumii le lasă să încapă în ele și să își facă loc în așezările și în fiecare dintre zbaterile lor ce s-au prins și s-au dezvoltat aici. Niciun cadru nu își expune autonomia, ci dimpotrivă, își caută și își găsește cu ușurință locul și alăturările în care zgomotul încăput în el să își poată face auzite rostogolirile ecoului inclus în aceste mișcări ale lui. Nimeni nu trage sfori, nimeni nu leagă definitiv ițe și nimeni nu pune piedici, ci toate sunt în lumină, la vedere și la îndemâna ascultării acestei lungi desfășurări pe care cuvintele o spun în fiecare dintre rotunjimile lor și în fiecare dintre concentricitățile dezvoltate de ele făcute astfel să fie privite ca un dans continuu, dans care își strânge partenerii la un loc și le face vizibile rotirile și toate expresiile și expresivitățile pe care chipurile și corpurile lor le lasă să se facă vizibile cu ocazia acceptării acestor eliberări.

M-am ridicat din pat și m-am dus în living. Multe farfuriuțe goale lăsate peste tot, ca la o recepție. În jurul oglinzii circula o bandă rulantă ca de sushi, doar că transporta sute de prăjituri; și zeci de oameni așteptau frumos la coadă să își aleagă dintre ele, minunându-se de culori, forme și mirosuri…

   În corpul cărții trăiește un cuvânt care nu este scris, ci (pre)simțit, în corpul cărții se ascunde un Nume care trebuie intuit, descoperit și spus doar de cititor, iar ascunderea lui nu este un act de răzvrătire, ci este tocmai provocarea impusă de fiecare dintre căutările poveștii, provocare ce impune (re)cunoașterea acestui nume în al cărui corp pot fi așezate și găsite chiar toate cuvintele lumii. Raluca Nagy a găsit și ne-a arătat aceste căi de apropiere de toate aceste cuvinte, iar mai departe nu ne rămâne decât să încercăm să continuăm și să desăvârșim parcurgerea lor.

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.