Viața este o rețea densă, una în care tot ce se întâlnește este legat cu noduri dese și sigure, cu noduri care asigură posibilități minime de treceri, de pătrunderi și de traversări în întregime ale teritoriilor pe care le îngrădesc. Toată această rețea a vieții
nouă ești prea frumoasă pentru privirile mele ești prea aproape pentru aceste atingeri de aceea impregnez singurătatea cu somn cu liniștea adormirii ce năvălește și adună uitările de aceea ochii mei vor rămâne deschiși pentru a primi în adâncul lor privirile tale pentru a fi
Floarea Țuțuianu, Portrete în timp, Expoziție, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, Târgoviște, 26 mai- 30 iunie, 2021 Timpul își așază rosturile și (pe)trecerile în cuvinte, în stări și le lasă să se vadă în urme pe care le pune mai apoi în imagini și
O rețea nevăzută care subtilizează și care acaparează stări așezate în lumini din ce în ce mai diluate sau mai concentrate, în zone blurate sau foarte bine vizitate de claritate și de toate tonurile ei sunt toate încăperile pe care le face vizibile și
Teritoriile visului sunt fără sfârșit, nu au și nici nu dispun de resurse pentru limite, pentru eventuale închideri ale desfășurărilor lor, pentru prinderea și așezarea în tipare fixe, sau pentru definitivarea contururilor ce le-ar putea aranja într-un fel de corp, de stări stabile fizic sau