Însingurarea este un cod desprins dintr-o conduită, dintr-o serie de pași care propun și impun anumite tatonări ale corpului de către mintea care vrea să îl supună și să îi impună această așezare, această permanentă cădere împreună cu fiecare dintre alăturările ei. Toate acestea
Grija și îngrijirea împreună cu tot ce le însoțește presupun și propun o împrejmuire anume, un buchet de stări care, la rândul lor impun protecție, dar și curajul de a păstra fiecare dintre toate acestea în locul găsit pentru a le putea păstra formele și
Scriitorii, autorii poveștilor care ne prind în plasele lor își caută cuvintele cele mai potrivite încă din momentul în care încep să își înconjoare stările de a spune care se vor așezate și mai departe arătate în fiecare dintre aceste împrejmuiri, împrejmuiri care le vor
Arta își caută continuu cuvintele care să o înțeleagă, care pot să îi asculte foșnetul inclus în mișcările ei și să îi recepționeze tăcerile, să le (cu)prindă frecvențele și să le aducă mai departe firesc în toate articulațiile ei împreună cu toate aceste stări și
unsprezece mâna ta a acoperit semnul distinct al apropierii, mâna mea a rămas suspendată în mirarea tăcerii. ambele mâini s-au atins într-un zvâcnet tăios corpul își potrivea pașii căderii, ai privirii în sus, ai orbirii de jos cuvintele s-au amestecat între simțuri și s-au piersut