Culorile și cuvintele profunzimii. „gestuar”, de Nora Blaj, Expoziție de Pictură, 12-27 0ctombrie 2021, Galeria Romană, București
Arta își caută continuu cuvintele care să o înțeleagă, care pot să îi asculte foșnetul inclus în mișcările ei și să îi recepționeze tăcerile, să le (cu)prindă frecvențele și să le aducă mai departe firesc în toate articulațiile ei împreună cu toate aceste stări și demersuri care le precipită așezările și alăturările corpului dornic să le primească și să le pună la dispoziția privirii, ale vederii și înțelegerilor lor. Artistul își construiește expunerile pe acest schelet bine structurat și strâns adunat de fiecare nod ce îi ține fiecare articulație în așa fel ca el să poată să își coordoneze fiecare dintre aceste mișcări, iar mai departe să poată aduna și aduce la un loc toate urmele lor, toate care se pot oferi citirii, interpretării, înțelegerii. Expunerea, expoziția ce își ține în corpul ei artistul și arta lui face în așa fel încât să disponibilizeze toate stările propice ale apropierii și totodată ale pătrunderii în interiorul acestui corp, și facilitarea ascultării fiecărui murmur al acestui tremur senzorial, tremur care ajută alăturarea ce va putea să amplifice această poveste în cuvântul definitiv și îndelung căutat pentru a recunoaște înțelesurile pe care toate aceste eforturi și procedee consumate împreună le-au găsit și le-au adăugat profunzimilor lui.
gestuar este rezultatul acestor presimțiri ale stărilor profunzimii, este resursa găsită de Nora Blaj, resursa care i-a asigurat necesarul senzorial pentru a-i face cunoscute aceste izbucniri și ieșiri la lumină, izbucniri care nu se mai lăsau încăpute în interioarele ei, iar mai departe i-au facilitat revărsările ce au putut să încapă în aceste învolburate, dar tandre goliri, în fiecare gest pe care fiecare dintre aceste mecanisme le-au propus dezvăluirii, dezvrăjirilor care îi pot face mai departe înțeleasă pata transparentă a fiecărei urme care o conține și pe care o poate așeza în desfășurarea euforică, euforizantă propusă de capacitățile picturii ei de a le actualiza continuu și de a le propune unei perenități permanente.
Acest periplu exquisite propus de pictura expusă de Nora Blaj în acest devenit firesc gestuar creează punți solide și vizibile între culoare și cuvinte, ne propune vederea și înțelegerea acestui liant care se lasă agregat de un posibil gest delicat, sau de unul desăvârșit în mișcare, de înțelegere a unei mișcări și de toate care mai departe îi urmează și îi alimentează fiecare dintre împrejurimile care se așază în și între stările definitive, firești ale înțelegerii și ale acceptării tuturor acestor norme.
Fiecare atingere a culorii face aerul să vibreze discret, face ca draperia invizibilă dintre privire și răspândirile culorilor pe pânză să se retragă și să încurajeze apropierile dus-întors dintre corpul privitor și corpul privit, dintre pânza impulsionată de puterea culorilor și privirea ajustată permanent de senzorii corpului care o duce și care o poartă în această călătorie, care îi pune la dispoziție fiecare cotlon în care această senzorialitate continuă își poate cuibări zbaterile și toate reverberațiile ei, și fiecare întoarcere care arată și poate impune răsucirea, contorsionarea ca stări ale acceptării și ducerii la capăt a acestor procese.
gestuar ne propune în continuare anumite transformări ale luminii, anumite aglomerări de fotoni orbitori ce amplifică strălucirile moi și strălucirile tari ale culorilor conținute, și propun invadări care nu se pot consuma decât adăugate epidermei care nu le mai poate evita așezarea, dar care le poate încuraja și desăvârși înțelegerile și fixările ca pigment bun de citit într-un ritual acceptat și asumat ca fiind și rămas definitiv.
Pictura dezvăluită de Nora Blaj face vizibile anumite gesturi explicite de seducție, anumite niveluri ale trecerii prin aceste stări și sentimente însoțitoare ale lor, iar mai departe lucrările ei desăvârșesc acest dans continuu, dans susținut de ritmul unui refren care nu își mai recunoaște limitele și care nu mai acceptă limitări ale ritmurilor lui, și ale gamelor care îl conțin și îi mențin fiecare dintre înălțimile disponibile ale sunetelor lor înalte, ale sunetelor lor joase, sunete care cuprind între ele fiecare dintre fragilitățile ale căror frecvențe le prind și le așază firesc în mișcările lor. Fiecare pictură este un teritoriu, iar fiecare dintre stările fragilității cuprinse în relieful lui își fac vizibile micile forțe care cresc și care se impun mai departe ca scut, ca pavăză ce va ține departe orice posibilă intruziune ce iar putea deregla și amesteca zgomotele distincte ale cuvintelor care le conțin și le impun spunerea.
Fragilitățile arătate între filele acestui gestuar au la dispoziție toate suprafețele care le pot face cunoscute structurile și fiecare dispunere a lor în corp, a fiecărei vertebre care întremează acele legături nesigure dintre spațiu și timp, dintre lumină și întuneric, dintre opac și vizibil. Mai departe se lasă desfăcute oglinzi în ale căror concavități își fac loc ascunderi și pe ale căror convexități se pot rostogoli și desfășura fiecare dintre aceste delicate răsfrângeri.
gestuar este cuvânt, iar el trage după literele lui fiecare interpretare care îi poate ușura înțelegerea, și oricare adăugare ce îi poate îmbogăți și adăuga corpul astfel format, corp care se poate de acum arăta și pune la dispoziția traversărilor propuse de fiecare dintre aceste înțelegeri ale transportării lui în limbajul dispus să îi primească fiecare excitație propusă noii rostiri care stă să înceapă. Poveștile posibile ale tuturor acestor așezări se caută una pe alta și își asigură un loc vizibil în paginile acestui gestuar, printre rândurile textului care crește odată cu fiecare pată de culoare așezată și adăugată lor și urmelor lor.
Nora Blaj își aduce, își adună aici, în acest oracol de artist culorile, cuvintele și toate stările lor disponibile a căror apropiere și-a asumat-o și a înțeles-o. Le convinge să îi accepte fiecare dintre alăturări și fiecare dintre adăugările în care le poate face vizibile și în care le poate propune înțelegerilor noastre, apropierilor care pot desăvârși în continuare lectura, actul desăvârșit al consumării acestui elaborat și intens proces de (re)cunoaștere dintre aceste gesturi artistice, dintre autor și privitor ușurând astfel facerea fiecărui pas (în)spre aceste profunzimi ale culorilor și ale cuvintelor, pas care poate și vrea să se lase după el cel puțin o urmă, aceea care poate să fie citită și interpretată, aceea care se poate muta mult mai în interior și mult mai în profunzimea care l-a recunoscut și pe care mai departe în fiecare strop de sânge al ei l-a prins și l-a așezat.
gestuar are în carnea lui tăceri care ascund, care acoperă nume, cuvinte, povești și gesturi ale lor ce transmit mai departe fiecare dintre aceste necunoscute neliniști, fiecare dintre toate acele curse ale minții între viață și vis, între lumi și toate realitățile ei recunoscute sau nu.
Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște
studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București
colaborări și activitate: radio, edituri, publicații
editor: Logos, Indagatoris
nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).
sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.
despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.