Cartea ”Hristos răstignit din nou”, de Nikos Kazantzakis, are un destin extrem de curios. Scrisă la începutul secolului XX, este o critică a religiei creștine, a ortodoxiei în special, din perspectivă bolșevică. Dar cartea este citită, astăzi, cu plăcere, ca fiind un fel de manifest
Pentru cei născuți după 1989 și care au crescut pentru a călători chiar în lumea toată (în funcție de finanțele fiecăruia) sau măcar un anual city-break la Roma sau Paris, cartea Silviei Colfescu[1] poate părea aparținând literaturii SF. De fapt, România de dinainte de 1989,
Citind cartea lui Barth D. Ehrman, profesor la North Carolina University, te întrebi dacă noutatea mesajului hristic nu constă într-o viziune provincială, marginală, slabă, „minoră” asupra divinității. În definitiv, Iisus vine dintr-un orășel de „provincie”, de undeva din margine, este un propovăduitor „rural” – iar
Apariția acestui volum („Despre marea strategie”, publicat la Polirom în cursul acestui an) în palmaresul lui John Lewis Gaddis – profesor de istorie la Yale University și director fondator al Brady-Johnson Program in Grand Strategy – nu este deloc nici surprinzătoare, nici întâmplătoare, dacă privim
Volumul de corespondență – unul dintre cele mai interesante apariții editoriale de la sfârșitul anului trecut – începe cu o carte poștală semnată de Ion Vianu din vara anului 1977 și se termină cu o scrisoare a lui Matei Călinescu din 24 iunie 1992. Sunt,