Tag Archives: Gabriel Liiceanu

simona preda

„Isus al meu”: libertate, umilitate, iubire

De la început se cuvine să fac precizarea că nu este o cronică de carte, nu-mi arog vreun ochi critic asupra volumului – „Isus al meu” (Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2020) – nu supun discuției  modul în care a fost împărțit pe capitole, taxonomiile, inserarea în

„Isus al meu”, de Gabriel Liiceanu (fragment)

Pentru cititorul evlavios, această carte e scandaloasă. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice preț. Ateul nu va fi satisfăcut. Cititorul instalat în certitudini va fi tulburat. În alt secol, ar fi fost socotită eretică și pusă pe foc. Dar cel ce trăiește paradoxurile și nedumeririle

Dansul ludic al intempestivei

Volumul de față se circumscrie cu o tandrețe dezarmantă într-o semiologie a cotidianului, a imprevizibilului. Contrar celor câteva rânduri inserate subtil în Cuvânt-ul înainte în care autorul se scuză, explică, se alintă – ca să îl parafrazez pe unul dintre scriitorii responsabili de „aruncarea în