Tag Archives: Doina Jela

Arsura din palmă

E  greu să-mi dau totuși seama în ce moment Zeitatea a devenit Tata. Și când au  devenit ei doi  pentru mine „Mama și Tata”,  o entitate învăluită în lumina aceea  firavă, strecurată prin fisura deschisă atunci, la citirea  insignifiantului fragment din Caietul unchiului.  De mult,

Celălalt capăt al poveștii (fragment)

Cu soră-mea Vica și doar cu ea, învoită de copii și nepoți pentru douăzeci și patru de ore, m-am mai dus o dată, în septembrie 2019  la Vadu. Toate  poveștile pitorești din satul copilăriei noastre așa cum arăta el înainte de a ne naște amândouă

Un teribil tunel și luminița de la capătul lui

Există  cel puțin  două maniere  de a aborda scrisul de  ficțiune. Le deduc, atât din „produsul  finit”, ca să spun așa, cât și din mărturiile autorilor în interviuri, eseistică,  jurnale, corespondență  etc. În prima abordare, cu o exprimare simplificată și concisă, autorul lasă povestea să

Emoții de unică folosință (fragment)

 „(…) Vă dați seama, când ieșeam din casă și dădeam și noi o fugă până la dealul Bardalia și ce mai zăboveam  prin băltoacele din jur, când ajungeam acasă și puneam mâna pe un codru de pâine, ni se părea miere. Însă în toate astea

Polixenia (fragment)

…Drumul de întoarcere, n-a mai fost la fel de frumos. Tot ce la ducere fusese promisiune, la întoarcere era primejdie. Fără să poată spune de ce. Mosafirul Sepetcizilor citise fără dificultate numele ei înscris cu litere grecești pe piatra roasă. A spus cu un dispreț