Primiseră camera de la mansardă. Așa ceruse Iosif, era cel mai romantic loc la care se putea gândi, un pat mare o baie în care să facă duș amândoi unde ea să nu aibă scăpare și brațele lui s-o găsească oriunde iar buzele lui oricând.
Mintea Evei aducea și alte imagini din trecut. Femeia le privea ca pe un film mut, zâmbea, se strâmba, clipea des. Brățările reveneau. Erau atât de frumoase, Evei i-au dat lacrimile. Noian, vine de la Noe. Și-a adus aminte și de plictiseala care o cuprindea
Dacă ar fi să alegi – pictura sau scrisul? Pictura a fost primul drum, cel venit dinspre familie, e o tradiție, părinții mei au fost pictori și din partea mamei, latura grecească, am avut strămoși pictori de biserici. Am urmat calea clasică a studiilor de
Ziua toridă se stinge trandafirie în apus, luna plină e grăbită să apară. Pe cer distanțele sunt clipe. Dumnezeu este o apă limpede curgătoare. Pe câmp se văd paiele rămase palide și triste de la atâta așteptare, o să prindă o altă formă, un paralelipiped
71. În largul oceanului vaporul care cutezase să spargă valurile se scufunda lăsând la suprafața apei tulburate câteva vârfuri ca niște cuțite, rugina se scursese în urma lui ca o dâră a unui Leviatan rănit. Insula la asfințit le privea din urmă pe toate femeile