Poezia este și rămâne o poveste continuă și fără sfârșit despre transformări, despre eterna și neobosita întoarcere la apele lor limpezi, la mersul întotdeauna înapoi spre nesecatele izvoare care le dau viață, le alimentează și le pun pe albia care le poate asigura fluența unui curs și, totodată, le învață de-a lungul acestei călătorii cum să își apropie și cum să ascundă în undele lor vechi prospețimea adusă de noii afluenți pe care i-au adăugat în drumul către mare și spre întîlnirea cu sarea ei nevăzută. Poezia reușește să mențină vii toate transformările văzute și simțite ale fiecărei vieți care se apropie de ea și reușește să împingă povestea acestora în corpul celui care o scrie și care îi consumă această permanentă privire înapoi, privire care antrenează viitorul pas înainte atît de greu de făcut de cele mai multe ori. Stările și cuvintele rezultate în urma tuturor acestor violentări senzoriale produc transformări care se esențializează cu fiecare mișcare ce presupune dislocarea premergătoare continuării acestui parcurs.

   Svetlana Cîrstean a încercat și a căutat să înțeleagă toate traumele propuse de poezie și de necesitatea imperativă a traversării lor, de toate durerile incluse care i-au alimentat întotdeauna rezistența și curajul necesare pentru a-și (re)începe și a-și duce la capăt toate aceste călătorii.

În fiecare dimineață

cobori muntele ca să ajungi la mare…

   Se face simțită proximitatea extazului ce urmează a fi consumat, se simte intensitatea amplificată discret a fiecărei priviri, dar și ordonarea riguroasă a imaginilor de-a lungul liniei de demarcație care scapă lumea care se vede de corp și de senzorii lui. Se simt răceala și severitatea necesare care asigură păstrarea fiecărei receptări în mediul separat care le asigură vizibilitatea și posibilitatea descrierii cît mai exacte. Numele imaginilor rămîn încifrate în cuvintele care asigură risipirea trecutului într-un caleidoscop mișcat ingenios și ajutînd astfel așezarea lor în forme colorate intens, în forme care nu se mai pot șterge și care rămîn pentru mult timp așezate în sertarele tot timpul deschise ale memoriei.

   sînt alta este povestea tulburătoare a proceselor transformării permanente a fiecărei firi cuprinse în epidermele fiecărei vieți trăite pe care îndrăznește să o scrie și să o spună Svetlana Cârstean, este cartea în care mirările care se desprind și se transformă în registrul vizibil nasc și alimentează protodepresiile ce deschid mici paranteze ajutătoare între care se vor închide, pentru a fi protejate, toate încercările propuse de desprinderea lor, iar aceste jocuri intense și ingenioase ale minții încurajează ascunderea permanentă care produce schimbarea și transformările însoțitoare care au loc tot timpul între poetă și lumile în ale căror lumini, în al căror întuneric și umbre este cuprinsă.

această gîndire romantică te va ruina mai departe

această idealizare a sinelui singuratic abandonat în fața ușii

de la intrare

nu va-nceta să te ruineze

spui tu

privind peste gard acolo unde ai fost odată acasă

   Și acest volum este o oglindă, una în ale cărei răsfrîngeri nu se vede niciodată întregul, ci se văd doar acele fragmente care se simt atunci, acelea care contează în momentele atingerii celeilate imagini, a celei care urmează după cea care a fost. Fiecare privire este însoțită de unul dintre aceste fragmente în a cărei lumină este înfășurată toată melancolia care derutează schimbările, care impregnează fiecare dintre stări cu petele care pot fi recunoscute și din care se poate recompune întregul ajutînd mai departe transferul necesar de personalitate, dar și mutațiile care ușurează durerile transformării ce urmează să fie conștientizată și asumată. Toate sînt mai apoi așezate în interiorul care păstrează și salvează, care ascunde și protejează.

începînd din prima zi m-am întrebat

tu a cui ești

   Trecutul împreună cu amintirile lui bune sau traumatice se ascunde în pliurile desfăcute ale cuvintelor prezentului, ale prezentului care îi acceptă astfel un mic proces intermediar de asumare a tuturor rănilor care îl însoțesc și care își fac mai departe simțite durerile, toate acele dureri care nu permit rănilor să își odihnească sîngele sub carapacea protectoare a cicatricilor, a semnelor pătrunderii lor în corp.

Iubesc dimineața asta în care sînt bolnavă și am iubit și ziua

de ieri în care am fost bolnavă.

Și cine taie punțile mele cu dimineața nu e binevenit, să plece.

   sînt alta este tabloul în care cu  cît te apropii de lumea reprezentată, cu atît lumea cu vremurile și cu timpurile ei se tot îndepărtează, se tot trage din fața privitorului provocînd atragerea lui în siajul ei, în sclipirile orbitoare ale singurătăților și ale tuturor purităților care le însoțesc.

la sfîrșit vei spune eu le-am spus pe toate

îmi aparțin

   Poveștile și procesele transformărilor așezate aici de Svetlana Cârstean sînt bornele vizibile care au făcut posibilă înțelegerea parcursului tuturor tristeților, ale tristeților și ale stărilor obositoare care le însoțesc și care, mai departe, desenează și fac vizibile schimbările care urmează să aibă loc împreună cu toată complexitatea proceselor ce le conțin și le adăpostesc. Normele poeziei asigură atmosfera pentru ca toate acestea să fie suportabile, iar curajul acceptării lor se simte în fiecare cuvînt care ajută la facerea pasului dintr-o stare în alta, dintr-o lume în alta, dintr-o zonă a vieții în alta. Fiecare pas adăugat este cel promis salvator și fiecare cuvînt cuprinde povestea facerii lui.

---

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.