După ce în anul 2010 Sylvain Tesson a petrecut singur șase luni într-o cabană izolată pe malul lacului Baikal din Siberia centrală[1], în decembrie 2012 i-a venit o altă idee năstrușnică. Având o lansare de carte în capitala rusă la începutul lui decembrie 2012, lui Teson i-a venit ideea de a marca două secole de la nefericită campanie militară a lui Napoleon în Rusia, punând la cale o mare întoarcere, dar nu oricum, ci într-o motocicletă cu ataș, de fabricație sovietică, numită Urali, celebră în perioada comunistă de-a lungul și de-a latul Uniunii.[2] „Aceste mașini sunt o mândrie a industriei sovietice. Ele promit aventură. Nu se știe niciodată dacă vor demara și, odată pornite din loc, nimeni nu știe dacă se vor opri”. Împreună cu el au mai călătorit alți doi prieteni francezi dar și doi prieteni ruși. Campania rusească a lui Napoleon, după cum se știe, a fost începutul prăbușii Imperiului Francez. Încercând să-l facă pe țarul Alexandru I să respecte blocada comerciala pe care Napoleon o impusese marinei britanice, cea mai puternică și numeroasă în epoca, Napoleon a căzut într-o cursă care i-a fost fatală, căci din Marea Armată (La Grande Armée) care și-a început operațiunile în iunie 1812 și care număra 450.000 de militari (nu numai francezi, ci din toate statele care erau aliate sau vasale Franței în epocă), în decembrie nu mai rămăseseră decât vreo 30.000. Comandoul motociclist ruso-francez avea să calce pe urmele acestei funeste retrageri, dar nu oricum ci având pe cap bicornul împăratului iar în ataș un steag imperial francez, pe care erau inscripționate cuvintele „Garda Imperială/ Împăratul francezilor/ Regimentul I Cavalerie Ușoară Lăncieri”. Iar în tot acest timp, Tesson și amicii lui recitesc memoriile supraviețuitorilor.

Lui Tesson și prietenilor lui le-a fost greu să străbată cu motocicleta traseul de 4.000 de kilometri, în timp ce marea majoritate a trupelor lui Napoleon, mai ales cele câteva mii de supraviețuitori, au fost obligați să facă acest traseu pe jos, în condiții climaterice teribile. Mulți dintre militarii Imperiului Francez au avut de îndurat o soarta crudă chiar din partea țăranilor ruși „Nefericiții soldați capturați de țărani, erau trași în țeapă, cufundați în apă clocotită, tăiați în bucăți, îngropați de vii, arși de vii, omorâți în bătaie sau aruncați în pielea goală în codrii înghețați. Satele rusești erau cuprinse de o dezlănțuire de violență. Ațipit de secole, bătrânul popor nu-și manifestase niciodată împotriva jugului țarist energia cu care îl pedepsea pe invadator”. Aceste violențe le prefigurau pe cele din 1905 și 1917.

Notă proastă a lui Sylvain Tesson este rusofilia dar, până la urmă, preferințele fiecăruia trebuie respectate dacă nu cumva chiar acceptate. Dacă nu ar fi rusofil, nici nu ar fi scris cărțile astea atât de interesante despre ruși și Rusia, care trebuie studiate cu atenție, având în vedere că am avut de-a face cu ei, avem de-a face cu ei și vom avea de-a face cu ei. Nu sunt cărți de geopolitică ci de călătorii dar și ele oferă informații interesante și utile. Evident, Tesson nu i-a cunoscut așa cum am făcut-o noi, de-a lungul istorie și îi idealizează, poate și pentru că sunt contrariul calculaților francezi. Pe de altă parte, caracterizărilor lui nu le lipsește ironia și simțul critic „Simțeam o anumită tandrețe pentru acești slavi din câmpii și păduri, a căror strângere de mână îți anihila pentru totdeauna dorința de a le mai da binețe. Îmi plăceau fatalismul lor, felul în care dădeau pe gât ceaiul într-o după-amiază însorită, gustul lor pentru tragic, simțul sacrului, lipsa de aptitudine pentru organizare, acea capacitate de a-și arunca toate forțele pe fereastra clipei, impulsivitatea epuizantă, nepăsarea față de viitor și față de tot ce seamănă cu o programare personală. Rușii au fost campionii planurilor cincinale deoarece erau incapabili să prevadă ce vor face ei înșiși în următoarele cinci minute”

Totuși, Tesson admira capacitatea acelor soldați de a crede într-un ideal măreț, ceea ce ne lipsește complet acum „Zei atotputernici, îmi ziceam urinând în întuneric, noi, bieți flăcăi din secolul XXI, nu suntem oare niște pitici? Moleșiți în mangrova confortului, putem oare să înțelegem acele spectre de la 1812? Putem să vibrăm la aceleași elanuri, să acceptăm aceleași sacrificii? Sau măcar să le înțelegem? Cei treizeci de ani glorioși ne ajutaseră să ne amenajăm paradisuri familiale, fericiri domestice, plăceri private. Și să ne permitem să avem mult de pierdut. Am fi fost gata să renunțăm la desfătările noastre ca să învingem mujicul sub cupolele Moscovei sau să cucerim piramidele?” Napoloen și armata lui îi învinseseră pe ruși la Borodino la 7 septembrie 1812, victorie care le-a permis să ajungă în Moscova (ceea ce Hitler nu a putut face în 1941) chiar dacă doar pentru a găsi marele oraș cuprins de flăcări, fiind incendiat de ruși. La 18 decembrie Tesson și motocicleta sa cu ataș și-au făcut intrarea triumfală în Paris, fiindu-i permis să-și parcheze vehiculul chiar în incinta Hotel des Invalides, acolo unde-și doarme somnul de veci micul corsican care a pus pe jar o lume întreagă. „Când călătoream, sosirea îmi oferea întotdeauna o ușurare dublată de melancolie : aventură se sfârșise, visul murise, se transforma în amintire”

Tesson a fost și în țară noastră căci el este și un producător de documentare pentru diverse televiziuni franceze, filmând în zona Deltei Dunării, în noiembrie 2011, cum altfel decât în căutarea lipovenilor din România, un subiect fără îndoială fascinant pentru un rusofil că el. Tesson realizează şi documentare pentru diverse televiziuni franceze despre diverse subiecte cu acoperire internaţională, căci interesul publicului francez faţă de lumea largă este de n ori mai mare decât cel al românilor, cantonaţi în spaţiul carpato-dunăreano-pontic. În vara anului 2017 i s-a propus de către postul de radio public France Inter să plece pe urmele aventurilor descrise de Homer (Odiseea şi Illiada) şi să realizeze opt episoade, a câte o oră fiecare. În anul următor cartea să O vară cu Homer (Un été avec Homère) a fost una dintre cele mai bine vândute cărţi din Franţa. Suntem siguri că traducerea ei în limba româna este doar o chestiune de timp. Până atunci, așteptăm cu nerăbdare apariția cărții Leopardul zăpezilor, la aceeași editura.

[1] Vezi https://revista22.ro/cultura/nebuniile-lui-tesson

[2] Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș, Editura Polirom,Iași, 2020, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu

CODRUȚ CONSTANTINESCU este istoric şi scriitor. Volume publicate: Studii irlandeze (Institutul European, Iaşi, 2006) Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (în colaborare cu Mirel Bănică, Polirom, Iaşi, 2007) Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS, între control şi propagandă  (Vremea, Bucureşti, 2013) Viaţa şi moartea în Gulag (Vremea, Bucuresti, 2015) Epistolar genevez (Vremea-2016) Pe urmele celţilor. Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene (Vremea, Bucureşti, 2017) Pedalând prin viaţă.  Jurnalul unui biciclist de cursă lungă (Vremea, Bucureşti, 2018).