Mirajul continuu. Cartografia lumii de dincolo, de Laura T. Ilea
Neobositoarea cunoaștere, impetuoasa căutare și harnicul vis se caută, se găsesc și se adună în mirajul continuu în care se pot desfășura și în cuprinderile căruia își pot desface, arăta și dezmetici fiecare mișcare, fiecare dintre alcătuirile care le arată și le descoperă mirările descoperirii, ale mereu noilor stări în care fiecare simț este aruncat și folosit mai departe. Această țesătură conștientă a inconștientului păstrează în nodurile ei fiecare formă de energie necesară trecerii de fragmentarea propusă de ele, de întreruperea pe care o conțin și care poate face ca liniștea să se aștearnă peste neliniștea necesară locuirii acestui miraj, acestei lumi cartografiate de fiecare simț încăput în țesătura ei.
Laura T. Ilea conspectează, introspectează și adună laolaltă toate aceste stări și însușiri ale mirajului care însoțește fiecare dintre aceste stări febrile ale căutării, ale descoperirii, ale aflării și ale tuturor dintre alcătuirile și deconspirările lor în cuvinte. Suntem păstrați în structurile unei cunoașteri și ale unor apropieri coerente și în câte astfel de interpretări poate identifica și folosi autoarea de-a lungul călătoriei, și în timpul inițierilor și înțelegerilor de tot felul care au loc odată cu cartografierea și cu alcătuirea lumii văzută, simțită și înțeleasă de ea.
Tot mai mulți oameni începuseră să cadă deodată, după ani de nesomn, brusc, ca după o lovitură în moalele capului, într-un somn adânc și neașteptat. Îi surprindea pe nepregătite când erau pe punctul de a face un pas pe scară, rupându-și astfel piciorul, îi surprindea la volan, și atunci izbeau mașina în primul zid care le ieșea în cale…
Cartografia lumii de dincolo este o carte în care sunt explicate și descrise minuțios amănunte intime din procesul inițiatic al fiecărei călătorii, sunt dislocate imagini, persoane și personaje pentru a menține și pentru a păstra continuitatea acestui proces de întrezărire a fiecărei alcătuiri ce poate fi și care se poate așeza ca un desen definitiv în memoria ce îi acceptă (înti)părirea în straturile ei, în toate încăperile pe care le-a disponibilizat pentru a le găzdui pe timp nelimitat în condițiile tuturor vremurilor care le vor însoți mai departe și care le vor încuraja fiecare adăugare în continuare.
Și-ar fi dorit ca ei să creeze legătura cu exteriorul, să le recompună bătrânilor săi cadrul fostelor catastrofe istorice. Să recreeze muzica triumfală a epocilor de aur, a tunelelor, apeductelor, canalelor, transcarpaticelor; să recompună muzica suferinței lagărelor, închisorilor, persecuțiilor, nesiguranței, destinelor trădate, tristețea unui drum năruit de la prima descindere; să fie ei ghizii unui turism atroce…
Fiecare pas propune o încălcare a unui acord stabilit, dar și o prelungire a ființei care l-a făcut și care astfel acceptă noile treceri, noile și niciodată uitate mai departe extensii ale formei în care se așază de acum și de aici corpul proaspăt îngăduit de noile teritorii și de noile lor atmosfere întâlnite și adăugate stărilor lui, și mai departe așezate în firescul noilor transformări care au loc mai departe în fiecare strat și structură pe care le îngăduie (in)conștienul minții care se obișnuiește treptat în părțile văzute și în cele nevăzute ale acestei noi lumi din acest nou teritoriu cartografiat și adăugat ei.
Luase o hotărâre care care nu îi mai putea aduce înapoi pe nici unul din cei doi, dar care îi crea o hartă singuratică, plină de miraje. Era gata să o înfrunte…
O călătorie care nu se va mai sfârși niciodată are loc în stările acestui continuu miraj pe care îl urmărim și îl urmăm de-a lungul textului care conține această carte și poveștile ei, care are în cuvintele ei desenat fiecare traseu pe care mintea și simțurile îl pot urma și care le asigură astfel coerențele necesare fiecărei trăiri încăpute în diseminarea corpurilor prinse în traseele impuse de rețelele dense, delicate și multistratificate ale acestor povești. Laura T. Ilea mută discret în cuvinte poezia unui miraj nesfârșit și mai departe neîncăpător în structura oricărei hărți care poate depăși granițele imaginarului din aceste vaste alcătuiri, iar fiecare mișcare de relief a acestui teritoriu se poate citi în mișcările vag controlate ale acestui miraj neobosit și nesfârșit care traversează și face să dispară limitele oricărei minți, ale oricărei închipuiri ce se poate încărca cu aceste atingeri și cu tremurul lor dus mai departe și amplificat în cuvinte.
Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște
studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București
editor: Logos, Indagatoris
colaborări și activitate: radio, edituri, publicații
nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).
sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.
despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.