Maria Obrenovici – iubita lui A. I. Cuza

Sursa foto: Wikipedia.org

Adesea considerată a fi mărul discordiei sau, în orice caz, o prezență care nu putea fi trecută cu vederea nici chiar în noaptea abdicării lui Cuza, Maria Obrenovici (Elena Maria Catargiu, 1835-1876), – despre care sursele sunt uneori evazive sau în contradicție – a fost, incontestabil, o femeie frumoasă. Cu siguranță însă, nu doar frumusețea a făcut-o să fie de neînlocuit în proximitatea domnitorului A. I. Cuza, ci mai ales charmul, puterea și popularitatea pe care se pare că le-a avut într-o epocă emergentă,  dominată de bărbați. Unii vorbesc despre ea ca fiind o persoană deosebit de calmă (istoricul Georgeta Filitti) alții, dimpotrivă, o caracterizează ca fiind o pasională, o cunoscută a întâlnirilor mondene, ba chiar o înfocată curtezană a epocii. Istoricul Constantin Giurescu  avea să afirme că era mai frumoasă și mai feminină decât doamna Elena iar doctorul Davilla a caracterizat-o ca fiind splendidă. Mai mult decât atât – prin relațiile pe care Maria le-a avut – unii au speculat ideea că ar fi fost implicată în complotul care a dus la abdicarea lui Cuza.

În orice caz, dincolo de frumusețe și inteligență, siguranța de sine a Mariei Obrenovici a derivat și datorită averii sale – nu era deloc o femeie săracă, era fiică de boier moldovean și fusese căsătorită a doua oară cu un rege al Serbiei (Milos Obrenovici) cu care a avut și un fiu, Milan (care s-a urcat pe tronul acelei țări între 1882 și 1889).

Posteritatea a reținut-o pe această Maria pentru că a fost într-o relație extraconjugală cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu care a avut doi fii, Alexandru și Dimitrie (ambii cu destine tragice). Din păcate, Elena Cuza, soția domnitorului,  era o femeie extraordinară, cu operă filantropică remarcabilă, modestă, darnică, bună creștină dar nu era expresivă ca femeie și nici nu putea avea copii. Or, acest  din urmă aspect înseamnă o deficiență atunci când ești soție de domnitor.

Cuza  i-a oferit Mariei o casă în care să locuiască, și în care putea să o viziteze cât mai des (în prealabil aceștia obișnuiau să se întâlnească într-o casă de pe strada Dionisie Lupu), situată undeva în zona Amzei, ale cărei interioare au fost decorate cu mobile luxoase de la Paris, covoare orientale și tablouri de valoare. Imobilul a fost demolat în timpul comunismului, iar moștenitorii și martorii vorbesc despre multe lucruri de valoare rămase în casă din această perioadă.

Firește, în epocă dar și mai târziu, Maria Obrenovici a fost blamată de contemporani. Paradoxal, persoana care a fost cea mai înțelegătoare față de această relație a domnitorului a fost chiar soția acestuia, doamna Elena Cuza, dar și aici istoricii au opinii diferite. Istoricul Constantin C. Giurescu menționează adesea suferința doamnei Elena, admirându-i tăria de caracter în fața opiniei publice, alții consideră că a încurajat tacit relația de infidelitate. Indignarea a atins cote maxime cu atât mai mult cu cât, în noaptea abdicării, Maria Obrenovici era lângă Cuza, soția fiind în cealaltă aripă a palatului. Urmarea actului abdicării a fost exilul, dar și în acest caz, opiniile sunt împărțite: istoricul Georgeta Filitti mi-a menționat în timpul unei discuții despre o plecare a lui Cuza împreună cu cele două femei cu destinația Florența (unde vor locui o perioadă la vila Mariei), un ménage à trois  acceptat de doamna  Elena de dragul lui Cuza, iar alții afirmă că acesta a părăsit Bucureștiul cu destinația Viena, doar împreună cu amanta sa.

Cert este că din exil nu s-a mai întors nimeni. La trei ani după moartea lui Cuza, Maria Obrenovici s-a sinucis la 41 de ani, când a aflat că este bolnavă de cancer. A rămas în istorie ca fiind una dintre cele mai frumoase și mai admirate femei ale epocii. Ulterior, un gest remarcabil a făcut doamna Elena Cuza – a înfiat cei doi fii ai Mariei Obrenovici cu domnitorul, spunând că au fost găsiți într-o barcă în urma unei inundații catastrofale la București

Țin să menționez că textul prezent este unul de popularizare, întocmit pe baza discuțiilor cu unii dintre istoricii care s-au ocupat de subiect. Personal nu am studiat sursele de arhivă, dar cu siguranță există multe date care merită cercetate. Nici bine-cunoscutul pastel din epocă realizat de Barbu Catargiu (care o înfățișează pe Maria Obrenovici în straie populare sârbești) nu l-am identificat. Subiectul rămâne încă deschis investigațiilor.