Romanul Dimineaţă pierdută al Gabrielei Adameșteanu se află pe lista recomandărilor de lectură pentru această vară făcute de Consiliul European. Lista de recomandări de lectură cuprinde 18 titluri din 18 state membre UE și a fost inițiată de Biblioteca Consiliului European și fosta Președinție a Croației la Consiliul Uniunii Europene, sub titlul „Cititori ai Europei. Listă de lectură”.

Lista a fost întocmită pe baza selecției făcute de Reprezentanțele Permanente pe lîngă Uniunea Europeană (UE) și cuprinde romane grafice, ficțiune istorică, basme, piese de teatru. Lista completă a recomandărilor, aici.

Reprezentanța României pe lîngă UE a propus Dimineaţă pierdută de Gabriela Adameșteanu, roman apărut în 1984 la Cartea Românească și publicat în opt ediții la Polirom.

Romanul a fost dramatizat și pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 – februarie 1990), cu o distribuție de aur: Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Rodica Tapalagă, Marcel Iureș, Mihai Constantin etc.

A fost pînă acum tradus în franceză (Gallimard, Franța), germană (Aufbau, Germania), maghiară (Europa, Ungaria), spaniolă (Random House Mondadori, Spania), italiană (Atmosphere Libri, Italia), ebraică (Nimrod Books, Israel), bulgară (Balkani, Bulgaria), engleză (Northwestern U. P., SUA), portugheză (Dom Quixote, Portugalia), polonă (Wydawnictwo W.A.B., Polonia), estonă (Eesti Ramaat, Estonia), turcă (Yapi Kredi Kultur Sanat, Turcia), suedeză (Bonnier, 2244, Suedia).

Traducerea în limba germană a Dimineţii pierdute, realizată de Eva Ruth Wemme, a obținut Premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig (ediția 2019).

„Dimineata pierdută este unul dintre cele mai bune romane apărute în ultima vreme: bogat, chiar stufos, profund, “adevărat” pînă în cele mai mici amănunte, modern în construcție și scris cu finețe. Gabriela Adameșteanu stăpînește la fel de bine ambele registre: și pe cel individual, aparent minor, psihologic, monden și burghez, și pe acela colectiv, politic, în care războiul și refugiul sînt privite ca mari catastrofe naționale. Împletirea lor e absolut remarcabilă, firească. Constructia romanului, foarte modernă, se bazează pe un principiu de relativizare a perspectivelor. Romanul e caleidoscopic, permițînd nu doar alternarea planurilor mari cu prim-planurile, dar și pe cea a seriosului cu derizoriul, pe a pateticului cu ironia. Lumea se descompune și se recompune din aceste cioburi, rotite cînd mai repede, cînd mai lent, după necesități. Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi care se răsfrîng reciproc, comentariului interior datorat protagoniștilor. ” (Nicolae Manolescu, Lumea în două zile, „România literară”, 24 mai 1984)

„ Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate sînt atît de bine stăpînite, justificate, chemate de structura romanului și de cerințele personajelor, încît devin invizibile. Sînt remarcabile, dar la limită pot nici să nu fie remarcate, în ciuda perspectivei care se schimbă cu fiecare dintre personajele căruia i se dă cuvîntul în deplină libertate. Caleidoscopul acesta mișcător se adună în final într-o perspectivă atît de unitară, încît Dimineață pierdută poate fi citit dintr-o singură respirație, ca un roman tradiţional, și numai după aceea să-ți dai seama prin ce strategii narative a fost obținută curgerea”. (Monica Lovinescu, septembrie 1984, Europa Liberă)

„Dimineaţă pierdută este atît de strîns legată de cadrul sau de amănuntele bogate ale vieţii personajelor – străzile şi grădinile, casele pe care le moştenesc sau le neglijează –, încît e greu să o descrii pe scurt ori să o lauzi ca pe o ficţiune obişnuită. Pe de o parte, este un studiu foarte original al unor promisiuni uitate şi al unor visuri neîmplinite. Dar poate fi citită şi ca un îndrăzneţ punct de vedere, de un modernism tîrziu, asupra unei societăţi întregi. Oricum ai lua-o, este o realizare uluitoare.” (Alan Brownjohn, The Times Literary Supplement,2011)

„Romanul reușește să comprime istoria României secolului XX într-o singură zi. O mare performanță narativă.” (Jörg Plath, Neue Zürcher Zeitung, octombrie 2018)

„Dimineață pierdută este un exemplu rar de roman critic la adresa sistemului apărut într-o dictatură. Autoarea se concentrează asupra unei figuri fascinante, fără egal în literatura europeană: Vica Delcă, născută în 1906, ajunsă o pensionară cu venituri reduse. Cu Vica hoinărim prin București, așa cum hoinărim cu marii vagabonzi ai lui Flaubert, Döblin, Joyce.” (Andreas Platthaus, Frankfurter Allgemeine Zeitung, decembrie 2018)

„Dimineață pierdută este, fără îndoială, o capodoperă a artei narative europene.” (Karl-Markus Gauß, Süddeutsche Zeitung, februarie 2019)

„O zi, un secol, un roman. Ori sînt două romane? Dimineață pierdută concentrează și desfășoară secolul XX românesc din două perspective… Ce ar fi putut deveni România, ce a devenit România în realitate și, implicit, de ce este marcată într-o măsură de haos pînă în ziua de astăzi, asta ne povestește autoarea cu acuitate, cu empatie, pe mai multe paliere.” (Gregor Dotzauer, discurs la decernarea premiului pentru traducere al Tîrgului de Carte de la Leipzig, martie 2019)

Absolventă de Litere la Universitatea București, Gabriela Adameșteanu a lucrat la Editura Enciclopedică (1965-1984) și la Cartea Românească (1985-1990). Redactor-șef al săptămînalului „22”, editat de Grupul pentru Dialog Social (1991-2005), și al suplimentului „Bucurestiul Cultural” (pînă în 2013). Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a  Centrului Român PEN (2004-2006). Membră a juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010). Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2013), acordat de Ministerul Culturii din Franța.

Cărțile ei, constant reeditate, au primit numeroase premii naționale, sînt traduse în 16 limbi și foarte bine primite de critica literară română și internațională.

Alte scrieri: Romane: Drumul egal al fiecărei zile (1975), Întîlnirea (2007), Provizorat (2010), Fontana di Trevi (2018). Proză scurtă: Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979), Vară-primăvară (1989). Non-fiction: Anii romantici (2014).