Într-o parte dintre romanele dumneavoastră, acțiunea are loc în zona Neamțului, cea în care v-ați născut? De ce? Mi-era foarte comod imaginar să plasez evenimente aici și-n împrejurimi, pentru că locurile îmi sunt foarte familiare. E un spațiu bogat în mitologie și istorie, e generos
Ne salvează literatura de la depresie? Spus scurt, nu. Poate doar în măsura în care tu ești scriitorul și, punând pe hârtie propria-ți depresie, reușești să o sublimezi prin scris. Dar mi-e greu să cred că așa ceva este valabil pe termen lung. Înainte de
Autoare de proză, dar și poetă – dacă ar fi să te caracterizezi, cărui gen te revendici mai întâi? Cum e această trecere de la proză la poezie? Când simți că îi vine timpul uneia dintre ele? Mai întâi a fost poezia, venea din „părinți”,
„Protagoniștii acestor povești sunt cu toții niște eșuați” – spuneți în Introducerea volumului „În buricul pământului” (Humanitas, 2019). De la ce a pornit ideea acestei cărți de proză scurtă, care a fost provocarea? Povestiți despre niște oameni care pleacă, care se rup de niște persoane
Părintele Francisc Doboș este purtător de cuvânt la Arhidieceza Romano-Catolică București, un om care nu ignoră modernitatea, dimpotrivă, se implică și pune suflet în tot ceea ce face. Ce ar mai trebui să adaug, cine este Francisc Doboș? Este un păcătos zâmbăreț. Asta nu pentru