În mijlocul nopții sau în plin soare, în întuneric sau scăldat în lumină poate fi găsit și văzut cititorul, poate fi contemplat și poate fi atinsă vizibilitatea lui. Între noapte și zi, între liniile desenate ale fiecărei vieți, pe toate drumurile și potecile poate fi găsit, identificat și recunoscut un cititor, un lector compulsiv. De aici, din fiecare situație sau ipostază a găsirii și a apariției lui, cititorul este transportat în lumea înțelegerii, în acel univers în care poate fi arătat, împreună cu toate marile sau micile lui ritualuri, cu toate maniile și trăirile care se pot vedea de-a lungul acestui proces sofisticat al lecturii.

Valeriu Gherghel ne propune de fiecare dată un ritual de apropiere de lectură și de stările ei, ritual care presupune îndepărtarea oricărei frontiere, a oricărei stări care ar putea să fie interpretată ca graniță în procesul lecturii și al înțelegerii. Ne propune și ne oferă o dioramă în care putem contempla desfășurarea unui prânz dezgolit, în care se vede o expunere maximă a tot ceea ce însoțește desfășurarea acestui act. Îndepărtarea oricărei limite poate face vizibilă trăirea lecturii și asumarea completă a stărilor induse de ea. Valeriu Gherghel face posibilă această excursie mentală și somatică în locuri în care apropierea de text chiar trebuie asumată, alegând să ne spună o poveste adevărată despre cum se trăiește în literatură și în toate proximitățile ei.

… o istorie personală, nu mai puțin succintă, a cititorului postmodern care sunt, situat la sfârșitul lecturii…

Porunca lui rabbi Akiba este o culegere de savori, de povești în care și autorii lor prind viață și care deschid imediat apetitul pentru lectură și pentru toate ramificațiile ei. Valeriu Gherghel personifică și personalizează fiecare moment al lecturii și al interpretării de text transformând firesc fiecare acest model de gest în literatură de calitate, în literatură care poartă și arată acea haină sobră în care de obicei își îmbracă cuvintele. Nimic de aici nu se întâmplă fără prezența discretă a autorului, a celui care a deschis poarta către interpretare și înțelegere.

… În funcție de care evenimente își va redacta autorul istoria, dacă evenimentul e mereu al celuilalt (al non-nomadului), iar el, nomadul, nu deține un loc, o origine și o temporalitate proprii?…

Porunca lui rabbi Akiba este o carte sobră, lucidă și clară, este construită pe istorii despre istorii, pe stări ale lecturii pe care tot lectura le induce și toate ne sunt aduse la cunoștință în trepte și în pași vizibili. Fiecare pas făcut în corpul poveștii și a lecturii este disecat și explicat amănunțit. Nimic din ceea ce este (cu)prins aici nu rămâne neexplicat, nedezgolit și nearătat. Lectura eseurilor din acest volum este una inițiatică, este o lectură a permanentei și nesfârșitei introduceri în modelele alcătuirii universului scris, iar detaliile care sunt expuse completează și ajută la formarea întregului care trebuie să își ducă cititorul mai departe, să amplifice stările care dau dependență și care îl opresc definitiv în această lume.

…  Ne vine totuși greu să credem că un text oarecare nu deține decât o semnificație literală și că autorul nu și-a propus să exprime, prin intermediul său, și altceva. Obișnuința s-a format în timp și a devenit, cum ar veni, o a doua noastră natură. Nu ne încredem în sensul său literal, imediat sesizabil. Avem mereu impresia că nu poate fi doar atât…

Istoria cărții este istoria lumii, este istoria construită și gândită de scriitorul ei, de cel care a trăit cele povestite și descrise în corpul ei, și toate acestea sunt oferite cititorului ca un prânz dezgolit, ca o arătare și o expunere continui ale acestei permanente călătorii completate de dureri, propuse de fiecare astfel de experiență spre și în interioarele mai mult sau mai puțin cunoscute ale acestor senzații. Valeriu Gherghel reușește să lumineze multe locuri aflate în proximitatea penumbrei, în lumini difuze și face toate acestea cu detașare, fandând și făcând loc de intrare fiecărui efort pe care îl putem face pentru a înțelege.

… Cu toate acestea, chiar dacă adevărul nostru rămâne pe mai departe adevărul sfântului Augustin, viziunea exegetică a sfântului Augustin nu mai este și viziunea noastră. Orice s-ar spune, noi citim altfel…

Continuarea lecturii și a înțelegerii ei, aducerea în prezent a tuturor etapelor vieții unui text și a istoriei scrierii lui, toate acestea fac din Porunca lui rabbi Akiba un repertoar al istoriei modurilor și modelelor de lectură și de povestire a ei, dar și a ideologiilor culturale care le-au însoțit și le-au asigurat de-a lungul timpului răspândirea, impunerea. Fiecare eseu este o treaptă care se pune în sprijinul acestor înțelesuri, fiecare pagină se citește ca una dintr-un roman despre viețile și înțelegerile care au însoțit și care au făcut să supraviețuiască toate formele de manifestare ale lecturii. Toate acestea compun și construiesc lumea acestei cărți despre puterea lecturii, despre neajunsurile și despre formele pe care dezgolirea propusă de acest proces le poate face vizibile și vii.

… Lectura nu mai vine din obligativitate, ci din plăcere, din viciu, din păcat…

Valeriu Gherghel scrie în așa fel încât lectura să își facă arătate toate părțile bune și toate părțile rele care îi amplifică și îi arată toate stările rele și toate stările crude, acelea care, de multe ori, fac din acest act unul greu de digerat și de îndurat, de dus la capăt. Toate faptele lumii sunt aduse de lectură la cunoștința noastră, prin lectura care de fiecare dată ne invită și ne oferă acest de neocolit prânz dezgolit, această metodă de a ne face să vedem și să înțelegem ce și cum a avut loc, ce s-a întâmplat în istorie și cu cei care au scris-o.

… În aceste edificii melodioase, de strofe alcaice, de dactili adonici, de metri safici, de asclepiode și iambi, se pierde, adeseori, sufletul meu, ca într-un labirint. Mă retrag, cum s-ar zice, în lumea cadențată a hexametrilor dactilici. Mă refugiez într-o realitate logoedică. Contemplu un univers gluconic…

Porunca lui rabbi Akiba este cartea în care Valeriu Gherghel ne arată, cu ajutorul poveștii, prin intermediul lecturii, cât și cum s-a scris despre scris, cât și cum se scrie despre ceremonia lecturii și înțelegerii lui, și ce mai rămâne de înțeles, de interpretat. Nu se oprește și nu pune punct, ci lasă loc de completare și de aducere la zi a fiecărei lecturi din fiecare zi care ne mai rămâne de trăit.

---

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.