Artiștii își visează deseori evadările, teritoriile prin care își pot muta și plimba stările în fiecare dintre lumile posibile și imposibile pe care le locuiesc, în care își încarcă posibilitățile de a exista și pe care le (pre)simt și le construiesc, pe care le alcătuiesc și le amplifică continuu dându-le corp și făcându-le relief, un relief necesar pentru a-și așeza în formele lui toate încăperile vizibile sau invizibile pe care urmează să le umple cu toate aceste viziuni, cu toate aceste așzări și cu toate strălucirile și rătăcirile lor. Pictura îi poate înlesni artistului toate aceste mari și mici accese în adâncimile acestor situații, ale acestor stări de fapt pe care le impune și de care îl face dependent pas cu pas, odată cu fiecare privire care îi incită simțurile și toate împrejurimile ce se desfac pentru a încape mai departe în ele.

Miruna Budișteanu este o artistă a adâncimii, a desfășurării mult și adânc în firea unui spațiu, a unui peisaj, a unui teritoriu pe care privirea ei îl atinge și ale cărui desfaceri le caută după aceea, ale cărui posibilități de a-i controla și de a-i prinde posibilitățile evadării le separă și le așază în fiecare tușă ce îi marchează teritoriul și pe care o impune mai departe ca reper vizual pentru cel ce se află în imediata apropiere, pentru privitorul prins și el în această plasă desfășurată pe suprafețe mari, suprafețe ale cărei noduri și rețele Miruna Budișteanu le mânuiește și le supraveghează momentele desfășurării cu grație în așa fel încât controlul să fie cât mai complet și cât mai complex, iar ochiurile să impună doar acea scăpare, doar acea evadare controlată impusă și întreținută de atitudinea ei artistică, de fiecare împrejmuire a spațiului pe care o concepe și pe care după aceea o construiește cu toate acele libertăți pe care marile suprafețe disponibile să fie așezate în culoare le pot lăsa la îndemâna ei, la îndemâna minții ei care suprimă lejer distanțările și încurajează apropierile care îi fac imediat vizibile deschiderile.

   Deschiderea Spațiului II este un exercițiu intensificat de artistă care propune priviri și definiții ale desfășurării lor pe suprafețele mari ale pânzelor, pe teritoriile amplificate și adăugate acestui spațiu și tuturor încăperilor lui care se disponibilizează pentru a adăposti fiecare detaliu al lor, fiecare parte ce se poate așeza firesc în gravitatea situației irigată continuu de trăirile autoarei, de nenumăratele refracții pe care (i)realitatea le lasă să răspândească tot ce se poate (re)găsi în culori și în fiecare sobrietate și strălucire a lor.

   Miruna Budișteanu este o căutătoare, o scrutătoare și totodată o artistă care umblă mult la și în structurile cunoscute sau nu ale interiorului, ale zonelor disponibilizate destul de frecvent pentru vis și mai departe pentru fiecare întoarcere a lui în poveștile realității și ale cruzimilor ei, ale fiecărei invazii desfășurate în așa fel încât să încurajeze acoperirile necesare dislocării de mai târziu, ale evadării controlate pe care ea și-o tot concepe și pe care încet, încet o impune ca pe o necesară situație din ale cărei stări nu se mai poate ieși decât astfel, dar cu asumarea și cu trecerea acestor trăiri însoțitoare prin propriile priviri și mai departe în propriul corp.

   Spațiul conceput de Miruna Budișteanu ne face cunoștință cu îngerii care ne fac cunoscut zborul, plutirea, iar culorile din pictura așezată pe simeze de Miruna Budișteanu levitează și stau și ele între cer și pământ, ne fac cunoscute imponderabilitatea și disponibilitatea lor de a sta, de a rămâne în aceste situații care predispun la (ne)așezare, la (ne)rămânere în niciun spațiu fix, ci într-unul tot timpul deschis, dar totodată ne transmit și acel fior conținut de curajul halucinatoriu al evadării, al desfacerii și ale tuturor deschiderilor (în) această atmosferă ale cărei noduri și desfășurări artista le-a conceput și le-a materializat atât de bine și pe care mai departe le-a pus în fiecare liniște disponibilă a intensităților ce pot să impună acel cutremur vizual și al simțurilor căutat și dorit.

   Miruna Budișteanu își spune povestea acestor treceri și comuniuni în toate acele momente pe care pictura și monumentalitatea ei disponibilă o controlează și o poate aduce aici și în greu de evitatul acum, în fiecare dintre curburile pe care spațiul își permite să i le pună la îndemână pentru ca toate aceste evadări controlate și povestite de ea să se poată corporaliza și să se poată face astfel corp bun de atins, de mângâiat, de îmbrățișat.

   Deschiderea Spațiului II este încă o continuare, încă o poveste personalizată și desprinsă din corpul ei artistic pe care Miruna Budișteanu o menține vie și pe care o mută într-o stare de tre(v)zie permanentă, aceea a perenității oricărei evadări ce își poate impune zborul ca o situație și o stare de fapt permanente, continue și imposibil de oprit. Se pot adulmeca și așeza ca reper urmele fiecărei fugi din și în realitatea care își poate astfel trăi fiecare moment al vremurilor și al timpurilor pe care ea le poate străbate și pe care artista le poate memora și arăta cât mai mult, cât mai intens și cât mai departe.

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.