Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez de Grégory Rateau, apărut de curînd, şi în ediţie digitală, în traducerea lui Nicolae Constantinescu.

În general, străinii nu ştiu foarte multe despre România. Cunoştinţele lor se limitează la mitul vampirului din Transilvania şi la cîteva generalităţi despre folclor. De obicei ignorată, dacă nu chiar dispreţuită de unii, această ţară este obiectul multor prejudecăţi. De aceea, Grégory Rateau, de formaţie cineast, a vrut să-şi facă o idee nouă. A străbătut România de la Bucureşti pînă în zone rurale izolate, din pădurile Carpaţilor pînă pe plajele din Delta Dunării. Alături de el veţi descoperi lucruri uimitoare şi, poate, veţi privi România cu alţi ochi.

Din cuprins: Ultimul pălărier din Bucureşti • Cimitirul Bellu • Pădurea cu hohote de plîns • Baletul insectelor • Un mic colţ de rai • Chilia părintelui Arsenie Boca • Prietenia franco-română • Casa scriitorului George Călinescu • Ultima baie de la mie-zul nopţii • În stradă • Ziua porcului

Fragment

„Am în spate un rucsac de 30 de kilograme care, în fond, cîntăreşte mai mult decît sînt în stare să duc, iar Sarah vine în urma mea răcnind ca un general, uitînd că mă durea genunchiul şi că ea nu avea de cărat decît vreo 10 kilograme. O zi care începea foarte prost! Pădurea din jur era foarte deasă, străpunsă din loc în loc de dungi subţiri de raze argintii. Vara era în toi şi, mai virilă, tocmai răvăşise ceea ce predecesoarea ei, primăvara, făcuse să înmugurească încetişor. Ne-am oprit pe un drum pietros, traversat în toate direcţiile de pîraie. La capăt, stînci în zigzag se înălţau, tăindu-ne calea, ca un canion care ar fi reţinut un curs de apă vijelios. I-am dat „dreptul“ unui român bătrîn, scund şi îndesat, care era sau se pretindea paznic, şi am atacat treptele metalice fixate direct în peretele stîncos. În doi timpi şi trei mişcări am ajuns sus, dominînd valurile zgomotoase care, în pofida tuturor eforturilor, abia dacă reuşeau să ne atingă cu stropii lor ridicoli. Scara devenea din ce în ce mai alunecoasă, o cădere de apă susura perpendicular, iar eu încercam să mă ţin bine pe picioare, rugîndu-mă ca Sarah să facă şi ea la fel, ca să nu mă dea de-a rostogolul. Nu-mi imaginam că Munţii Carpaţi puteau avea atîtea frumuseţi ascunse. Zilnic mai descopeream cîte ceva, însă evitam să mă las copleşit dintr-odată de o asemenea abundenţă.”

După un master în producție și scenaristică la Sorbona, Grégory Rateau a predat arte vizuale și a organizat un cineclub în mai multe cinematografe din Paris. Îi place să călătorească pentru filmele sale (Maroc, Algeria, Liban, Nepal etc.). Pasionat de excursii și de aventură, în 2014 a hotărît să se stabilească în România. În prezent este redactor-șef la Lepetitjournal.com la București și colaborator al Radio România Internațional.