Arta propune oportunități, ea și toate reprezentările ei înțeleg să deschidă în permanență orice fel de pliu care poate lăsa să se vadă anumite secvențe din acel interior, pentru ca după aceea să poată să fie folosite la facerea, la desfacerea și la ducerea pașilor spre fiecare deschidere oferită de capacitățile ei de a-l așeza pe artist în tiparele libertăților și ale interpretărilor lor, în corpul profunzimilor care uneori aleg să se lase aduse la lumină cu ajutorul acestor stări ale ei, cu ajutorul acelor posibilități ale minții de a (de)scrie, de a povesti și de a spune. Mai departe trebuie ascultat tot acest discurs, trebuie văzută și simțită toată această expunere, acest început de dialog ce urmează să se dezvolte, să se ramifice și să își amplifice continuu mesajele ascunse sau nu în toată această țesătură multiplicată continuu de artist și de toate încercările și posibilitățile lui de a se lăsa văzut și înțeles.

   Florin Șuțu este un artist dedicat scrierii, este unul dintre acei obișnuiți ai fiecărei profunzimi pe care le propun cuvintele împreună cu tot ce le însoțește și le poate valorifica artistic, iar mai departe se lasă astfel la îndemâna celui care vrea să se apropie, a celui care vrea să cunoască aceste coordonate ale lui și să se așeze în vecinătățile acestor contemplări, ale acestor stări care ajută și care precipită și excită înțelegerile care (con)duc firesc în povestea ce se înfiripă și se propagă odată cu fiecare pas făcut în adâncimile acestui teritoriu. Pictura lui Florin Șuțu ne arată și ne înlesnește apropierile de fiecare etapă a acestor căutări, a acestor moduri intense de a intra în și de a ieși din toate aceste constrângeri și din toate micile anomalii și tulburări care le însoțesc și care le păstrează legate de oricare fire disponibilă să le țină în siajul ei.

   Fiecare propoziție din scrisoarea deschisă pe care ne-a scris-o și ne-o pune la dispoziție Florin Șuțu se așază în culori care nu se lasă spuse în totalitate, care își păstrează în carnea lor posibilități de ascundere, de protejare ale profunzimilor, dar care mai departe vorbesc și lasă ca privirea, la un loc cu toate impropriile ei așezări, să își conducă cititorul pe căile înțelegerii, în zonele deschise ale recuperării sinelui rătăcit, uitat de fapt în acele pliuri ce nu se mai oferiseră până acum privirii. Putem asculta totodată fiecare rostire propusă și impusă de toate aceste scrieri, de toate aceste îndemânatice caligrafii imaginate de artist și teoretizate de disponibilitățile pe care firea lui le pune în imediata apropiere a înțelegerii noastre.

   Florin Șuțu a fost și rămâne un teoretician al profunzimilor, unul care știe să își facă vizibilă pata transparentă care îl însoțește, pe care el de obicei o menține într-o ascundere comodă, dar care acum, în toate aceste zbateri ale culorilor și în toate transformările lor însoțitoare, se mută firesc în stările vizibile în care (con)textul unei scrisori deschise, a uneia care se oferă integral lecturii, apropierii și cunoașterii le arată, le inițiază și le așază în normele și aplicațiile stării actuale de fapt și ale înțelegerii. Toate acestea devin induceri ale intensităților care le controlează și le fac vizibile așezând în stările de firesc tot ce se poate vedea, simți, înțelege și asculta. Toate sunt încercări de memorare ale fiecărei stări ale apropierii, ale fiecărei stări care poate să conducă privitorul/cititor în zonele calde ale înțelegerii și ale cunoașterii în profunzime ale acestui univers povestit în corpul seducător al acestei scrisori deschise, corp sugerat și de siluetele fragile, unduitoare ale fiecărei litere care formează cuvântul ce definește fiecare lucrare expusă și care mai departe spune.

   Mesajul lui Florin Șuțu nu se oprește, nu lâncezește și nu rămâne pe loc, el crește și se propagă permanent prin intermediul cuvintelor care îl formează și care îi crește această poveste fără sfârșit. Culorile amplifică acest corp, sobrietatea și siguranța așezării lor îi asigură ținuta și îl impun mai departe ca pe un necesar și obligatoriu purtător de stări ce vor modela privirile, ce îl vor prinde în lumina lor și le vor ține tot timpul prinse în acest univers al vederii continue, neobosite, al permanentelor continuități pe care trupul și literele lui formatoare le țin în apropierea picturii, a acelei picturi care nu se ascunde și care face în așa fel ca ea să spună întotdeauna.

   Scrisoare deschisă este povestea amplificată de cuvinte și de culoare a unui însumi, a unui corp ce nu se lasă așezat în niciun registru al ascunderii, sau al tăcerii, și care își propune tot timpul amplificarea tuturor intensităților însoțitoare care îi pot întregi și completa toate aceste așezări și întrupări ale lor. Florin Șuțu ne invită să vedem această scrisoare deschisă, acest text disponibilizat de arta lui creând astfel un discurs dispus să fie (și) citit de cine încearcă să cunoască acest alfabet al apropierii și de oricine vrea să încerce traversarea acestor emoții care îi completează literele, cuvintele și culorile acestui intimizat și covârșitor limbaj.

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.