Sunt scriitori care nu își schimbă, care nu își modifică și nu își trădează niciodată stările pe care le-au descoperit, pe care le-au aflat și în care și-au așezat poveștile, și pe care le folosesc pentru a-și arăta toate așezările cuprinse în ele și care trebuie văzute, ce se pot descifra și simți în textele ce construiesc și compun textele lor. Această perpetuare și menținere continuă a acestor atmosfere și ale stărilor ce sunt conținute de ele sunt expuse exact ca niște intarsii permanente, definitive, ca unele ce își lasă desenul în carnea poveștii pe care o străpunge cu liniile și cu conturările proprii care, la rândul lor completează și le scot din arhivele firescului așezându-le în acelea ale nefirescului disturbator ceea ce reușesc să străpungă, să i se alăture și să fie citite și înțelese împreună, să propună acele completări care duc această alcătuire a întregului în zonele care le fac posibile înțelegerile.

   Simona Sora ne propune întotdeauna aceste prelungiri intense de stări, de atmosfere care se expun doar în aceste teritorii propice lor, în acestea pe care ea le vede în profunzime și le scoate la iveală în toate momentele pe care proza scrisă de ea le desfășoară și le propune asumării de către cititorul ei. Proza pe care o scrie este ca o apă calmă și caldă din care se înalță vapori ce ascund suprafețe întinse, este una a adâncimilor și ale profunzimilor care se lasă greu percepute și înțelese dacă nu sunt căutate bine izvoarele care le alimentează debitul și temperatura. Fiecare poveste evită vâltoarea și se instalează în nișele clipocitoare ale tiparelor care te invită să pășești în cadrele lor, care te absorb încă de la început și te țin prins în această stare lichidă acaparatoare, care invită permanent la scufundare, la înțelegerea acestui proces care este urmat firesc de toți pașii care conduc spre scoaterea, spre așezarea în și spre cunoașterea acestor profunzimi.

Cine sunt eu?se întreba Maia, alergând pe culoarele Terapiei Intensive, revoltată, dar cumva plină de importanța pe care i-o dădeau oamenii ăștia în toată firea, mai maturi și mai responsabili ca părinții ei. Cine naiba sunt eu? se întreba, așteptând cu disperare ca răspunsul s-o așeze brusc într-un rol, unul cu care să fie și ea de acord și care să aibă câteva caracteristici reale…

   În Complezență. Înălțarea la Ortopedie/ Complezență. Musafir pe viață ne sunt propuse aceste priviri în/spre interior și descoperirea acelor simțuri/simțiri ce le însoțesc, acele simțuri care propun simțiri controlate direct de stările care le induc, care nu le trădează, de anumite propuneri ale lor de a se muta, de a-și asigura un transport silențios de la una la alta într-un proces permanent de cunoaștere, de autocunoaștere și de înțelegere a tuturor poveștilor prinse și acceptate de această țesătură sofisticată care se vede intarsiată în fiecare cadru ce este prins de autoare în cuvintele care îl pot contura, și în cele care îi pot arăta desenul întreg ce se poate detașa și impune.

Nu o atinsese, nu se atinseseră nicio clipă, dar când au părăsit împreună camera de gardă erau lipiți în aceeași buclă de timp, ca într-o extensie perfectă a lumii noi, și așa au rămas foarte multă vreme…

   Ambele cărți ale poveștii și ambele povești ale cărții ne propun o scanare completă și complexă a unor interioare defazate, ale unora desprinse din limitele obișnuite ale vieții și așezate în cele continue și infinite ale adâncimilor care doar se intuiesc, care doar se (pre)simt în momentele care încearcă să le scoată la suprafață și să le așeze în lumina eventualelor înțelegeri ale lor. Apropierile propun vederi de foarte aproape ale țesuturilor care alcătuiesc fiecare stare, care propun devoalarea firelor poveștilor, ale stărilor care vor și pot să se apropie, și în care să se lase arătate aceste vederi.

   Fiecare poveste propune câteva destrămări, câteva desfaceri care pregătesc noile alăturări, noile așezări împreună ale destinelor care se regăsesc pe aceleași frecvențe înalte ale mărturisirii, ale acceptării acestor spuneri care eliberează, dar care și adaugă, care pregătesc confesionalul scrierii despre toate aceste pătrunderi ale trăirilor în fibrele puse la dispoziție de viețile care se lasă arătate, povestite și care își caută înțelegerile și în urma lecturilor noastre, în urma apropierii noastre de întregul în care s-au așezat, în al cărui  desen s-au integrat formând împreună o țesătură densă și coerentă.

Mai dificil se dovedea exercițiul rememorării inverse, pe care instructorul din Dornbach îl recomanda a fi însoțit (sau sprijinit) de cel al memorării. Se presupune- și Maia nu înțelegea prea bine cum, se pare însă că nu trebuia înțeles, ci practicat- că așezarea unor gesturi în ordinea lor inversă și apoi actualizarea în această nouă ordine puteau limpezi mintea…

   Simona Sora ne propune vizualizarea și înțelegerea unor serii de intarsii delicate în structura poveștilor pe care le-a construit a unor corpuri noi, proaspete care astfel se pot face vizibile și își pot propune înțelegerea și asumarea adâncimilor din care au fost scoase și așezate aici, în desenul cocon ce le poate conține și perpetua așezarea pentru a le reliefa mai departe. Sunt propuse și arătate toate fețele lor și sunt așezate în acest roman bifrons(Bogdan Crețu), în acest pe față/ pe invers conținut care își revarsă interiorul în recipientele vizibile ale exteriorului ale cărui forme le acceptă și sunt dispuse să le ia pentru a le fi date formele lui și pentru a le fi înțelese și așezate în ele așezările care le pot explica și ușura înțelegerile.

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.