O misiune pedagogică tare dificilă la reînceperea școlii. Omagiu pentru Samuel Paty. Ce înseamnă libertatea de expresie, la școală? Un concept folosit de multă lume, dar prea puțin înțeles.

Este o triadă a evolutivei cognitive, pe care trebuie să o pricepem. Educație-cultură-identitate. În această ordine. Dacă nu avem aceeași paradigmă culturală, vom folosi în educație concepte cu sensuri diferite și degeaba sperăm să avem o identitate comună.

Aici este marea problemă a Franței, de fapt. Lipsa unei identități comune clare. Este departe de a se rezolva, pentru că se vorbește foarte puțin despre asta. Textele propuse de minister la omagiul de astăzi nu le spun mare lucru elevilor. Scrisoarea către institutori a lui Jean Jaures nu ne ajută să înțelegem cum de avem atâția teroriști.

Ne-au avertizat foștii musulmani, ca Zineb El Rhazoui ou Waleed Al-Husseini, care s-au refugiat în Franța. Ne-au spus că cei care îi caută să îi omoare vor face asta cu toată lumea. Statul francez îi protejează, pe cât poate. În numele libertății. Dar același Stat i-a lăsat în libertate și pe cei care vor să îl distrugă. În acest paradox al libertății găsim o mare parte a impasului identitar al Franței de azi.

Dacă nu avem aceeași înțelegere a libertății, nu putem vorbi despre egalitate. Dacă copiii primesc o educație parentală, familială, religioasă, asociativă care le interzice libertatea în sensul francez al expresiei, educația publică ulterioară este foarte puțin eficientă. Dacă ai libertatea de a te purta oricum cu o femeie saucu un necredincios, nu îi vei privi niciodată ca egali. Iar libertatea de care ei se bucură o vei vedea ca un atac la adresa ta. De aici imposibilitatea fraternității.

Aici cultura libertății se întoarce împotriva celor care o practică cinstit. De aici necesitatea de a nu fi tolerant cu cei intoleranți. Iar cei care au susținut contrariul, în numele unei diversități fără noimă, le-au creat teroriștilor spații protejate de îndoctrinare a copiilor de ieri. Tinerii gata să ucidă astăzi.

Dacă ei așa cred că își câștigă locul în Paradis, nu prea ai ce să le faci. În zona de valori personale este aproape imposibil de umblat. Freud numește asta supraeul, partea inconștientului unde se regăsesc valorile și interdicțiile primite din educația timpurie, care ne cenzurează sau nu pulsiunile din “zona întunecată” . O zona pe care o cunoaștem foarte puțin și o controlăm și mai puțin. Fără o dezvoltare armonioasă aici putem deveni oricând fiare.

Voltaire numea fanatismul o boală a rațiunii, aproape imposibil de vindecat. Trebuie prevenită prin educație.

Dar cum să educi un copil în spiritul libertății la școală, dacă el are o altă educație, mai puternică, în altă parte?

 Ultimii teroriști care au lovit în Franța au același profil: tineri cu creierul spălat, gata să ucidă pentru a ajunge mai repede în Paradis. Cel care l-a omorât pe profesorul Paty își căuta o țintă, profesorul a fost o alegere printre altele. Totul a fost în neregulă acolo: părintele care s-a crezut liber să instige public la violență împotriva profesorului, care s-a simțit liber să se ducă să ceară socoteală la școală, predicatorul islamist care s-a simțit liber să îl însoțească, deși nu avea nici o competență și știa că este fișat de poliție. Toată această serie de libertăți este aberantă. Acum sunt la închisoare și locurile de educație alternativă au început să fie închise. Musulmanii care fac parte din cultura franceză le-au indicat de mult. Sunt primii care refuză identitatea islamistă pentru copiii lor. Au tot spus că aceștia nu trebuie lăsați liberi să își predice ura. On se fait avoir, vous allez voir.

Rousseau spunea, acum trei sute de ani, că educația religioasă nu este potrivită pentru copii. Pentru că aceștia nu pot înțelege misterele religioase și nu vor putea ieși din paradigma învățată timpuriu niciodată. Practic nu vor fi niciodată cu adevărat liberi, la maturitate. Urgență salvării sufletului îi face un face teren fertil pentru o intoleranță ucigătoare, care îi poate împinge oricând la acțiune. Pare un text scris astăzi, nu?

În spațiul cultural creștin s-a rezolvat asta, nu se mai învață copiii să fie agresivi cu ereticii, sectarii și necredincioșii, cum ar fi evreii. Există o confluență a culturii religioase și cea republicană a libertății. Într-un fel, laicitatea a câștigat. Dovadă că glumele despre creștini nu produc victime. Nici măcar cele de un prost gust absolut din Charlie. Neutralitate religioasă, respectarea pașnică a Celuilalt și umor, fără nici o restricție, acestea sunt ingredientele culturii franceze ale libertății. Care sper să poată fi practicată în pace de acum încolo.

---

Une mission pédagogique très difficile le lundi de la rentrée. L’hommage à Samuel Paty. Que signifie la liberté d’expression à l’école? Un concept utilisé assez utilisé dernièrement, mais peu compris.

C’est une triade de l’évolution cognitive, qu’il faut comprendre. Éducation-culture-identité. Dans cet ordre. Si nous n’avons pas le même paradigme culturel, nous utiliserons dans l’éducation des concepts avec des significations différentes et nous espérons en vain avoir une identité commune.

C’est le gros problème en France, en fait. L’absence d’identité commune claire. C’est loin d’être résolu, car on en parle très peu. Les textes proposés par le ministère pour l’hommage de lundi ne disent pas grand chose aux élèves. La lettre de Jean Jaurès aux instituteurs ne nous aide pas à comprendre pourquoi nous avons tant de actes terroristes.

Nous avons été prévenus par d’anciens musulmans, comme Zineb El Rhazoui ou Waleed Al-Husseini, qui se sont réfugiés en France. On nous a dit que ceux qui cherchent à les tuer le feront avec tout le monde. L’État français les protège autant qu’il le peut. Au nom de la liberté. Mais le même État a lasser en liberté ceux qui veulent le détruire. Dans ce paradoxe de la liberté, on retrouve une grande partie de l’impasse identitaire de la France d’aujourd’hui.

Si nous n’avons pas la même conception de la liberté, nous ne pouvons pas parler d’égalité. Si les enfants reçoivent une éducation parentale, familiale, religieuse, associative qui interdit leur liberté au sens français du terme, la poursuite de l’éducation publique est très inefficace. Si vous avez la liberté de traiter une femme ou un incroyant de toute façon, vous ne les considérerez jamais comme des égaux. Et la liberté dont ils jouissent vous verra comme une attaque contre vous. D’où l’impossibilité de la fraternité.

Ici, la culture de la liberté se retourne contre ceux qui la pratiquent honnêtement. D’où la nécessité de ne pas tolérer les intolérants. Et ceux qui ont soutenu le contraire, au nom d’une diversité dénuée de sens, ont créé des espaces protégés pour que les terroristes endoctrinent les enfants d’hier. Des jeunes prêts à tuer aujourd’hui.

S’ils pensent gagner leur place au paradis, vous n’avez pas grand-chose à voir avec eux. Dans le domaine des valeurs personnelles, il est presque impossible de marcher. Freud appelle cela le surmoi, la partie de l’inconscient où se trouvent les valeurs et les interdictions reçues de l’éducation précoce, qui censurent ou non nos impulsions dans la «zone sombre». Un domaine que nous connaissons très peu et que nous contrôlons encore moins. Sans un développement harmonieux, nous pouvons devenir des bêtes à tout moment.

Voltaire appelait le fanatisme une maladie de la raison, presque impossible à guérir. Elle doit être évitée d’avance par l’éducation.

Mais comment éduquer un enfant dans l’esprit de liberté à l’école, s’il a une autre éducation plus forte ailleurs?

Les derniers terroristes à frapper la France ont le même profil: des jeunes hommes à la cervelle lavée, prêts à tuer pour arriver plus vite au Paradis. Celui qui a tué le professeur Paty cherchait une cible, le professeur était un choix parmi d’autres. Tout allait mal là-bas: le parent qui pensait être libre d’inciter publiquement à la violence contre l’enseignant, qui se sentait libre d’aller à l’école pour rendre des comptes, le prédicateur islamiste qui se sentait libre de l’accompagner, même s’il n’avait aucune compétence et il savait qu’il était suivi par la police. Tout cet ensemble de libertés est aberrant. Ils sont maintenant en prison et les places d’éducation alternative ont commencé à être fermées. Les musulmans qui font partie de la culture française les signalent depuis longtemps. Ils sont les premiers à rejeter l’identité islamiste pour leurs enfants. Ils n’arrêtaient pas de dire qu’ils ne devraient pas être libres de prêcher leur haine. On se fait avoir, vous allez voir.

Rousseau disait, il y a trois cents ans, que l’éducation religieuse ne convient pas aux enfants. Parce qu’ils ne peuvent pas comprendre les mystères religieux et ne pourront jamais sortir du paradigme appris très tôt. Ils ne seront pratiquement jamais vraiment libres à maturité. L’urgence de sauver son âme fait de lui un terreau fertile pour une intolérance mortelle, qui peut le pousser à agir à tout moment. Cela ressemble à un texte écrit aujourd’hui, n’est-ce pas?

Dans l’espace culturel chrétien, cela a été résolu, les enfants n’apprennent plus à être agressifs avec les hérétiques, les sectaires et les incroyants, comme les juifs, par exemple. Il y a une confluence de culture religieuse et républicaine de la liberté. D’une certaine manière, la laïcité a gagné. Preuve que les plaisanteries sur les chrétiens ne font pas de victimes. Pas même celles de mauvais goût absolu de Charlie Hebdo. Neutralité religieuse, respect pacifique d’Autrui et humour, sans aucune restriction, tels sont les ingrédients de la culture française de la liberté. Ce qui, je l’espère, pourra être pratiqué en paix à partir de maintenant.

---

Ciprian Apetrei este profesor de filosofie și jurnalist, stabilit în Franța. Ca orice ploieștean, este pasionat de politică. Colaborează cu mai multe publicații din România. Fondator al platformelor independente de jurnalism Marginalia și RoZoom Press. Este autorul volumului de povestiri L’Homme à sa fenêtre. Iubitor de fotografie.