Există întotdeauna printre cuvintele literaturii un ochi care rămâne deschis, care nu obosește să vadă toate desfășurările vieții în toate stările care o cuprind și o spun, care îi așază fiecare dintre dimensiuni în desenul lasciv și clar al lentorii, al mișcării într-un fel
Cuvintele poeziei se așază în anumite corpuri și de acolo transmit, iradiază și mențin o anume căldură în fiecare pliu disponibil al simțurilor, în toate acele stări alimentate de trăirile care pot să inoculeze aceste mișcări în memoria țesuturilor ce își amestecă și își
Artiștii își visează deseori evadările, teritoriile prin care își pot muta și plimba stările în fiecare dintre lumile posibile și imposibile pe care le locuiesc, în care își încarcă posibilitățile de a exista și pe care le (pre)simt și le construiesc, pe care le alcătuiesc
Corpul umblă să își găsească cuvintele și să își spună povestea, umblă să își încerce alcătuirea unor definiri, ale unor definiții care pot să încapă toate sub învelișul pielii lui, iar poezia ce le conține în toate formele lor care se pot spune duce
Tot ce este scris și povestit va rămâne și își va face cunoscute prezențele prin fiecare dispunere în cuvintele ce tocmai i-au cuprins mișcările și imaginile care le conțin și totodată le însoțesc, iar mai departe se poate vedea fiecare nuanță a poveștii care îi