Aslı Erdoğan: Libertatea este un cuvânt greu de ucis

Vineri 15 noiembrie,  a  fost Ziua Internațională a ”Scriitorului din închisoare”. De situațiile lor tragice în țările unde se luptă sau rezistă tuturor formelor de abuz și tortură, dar, mai ales, privare de libertate, libertate a exprimării, a gândirii și conștiinței, se ocupă Organizația internațională PEN. Reprezentanța PEN Club România, deloc întâmplător, a organizat o seara a solidarității și empatiei cu scriitoarea turcă Aslı Erdoğan, în seara de 14 noiembrie în colaborare cu Polirom și GDS. 

Mai puțin cunoscută publicului larg românesc, Aslı Erdoğan este o scriitoare contemporană din Turcia care a devenit un simbol al rezistenței împotriva regimului Erdogan (numele identic de familie este doar o fină ironie a destinului), și, implicit un simbol al Libertății. 

Aslı Erdoğan provine dintr-o familie istanbuleză care a copilărit în boemul cartier Galata. O familie atașată de valorile republicane, seculare, laice ale unei Turcii moderne care se despărțise odată (istoria ne-a arătat că nu pentru totdeauna) de un trecut tributar societății arhaice a Imperiului Otoman. A făcut balet și a fost încurajată să studieze științele exacte, astfel, ajungând doctorandă a Centrului European pentru Fizică Nucleară din Elveția. Își susține teza doctorală despre particulele atomice și lucrează ca cercetătoare fiziciană pentru o vreme în același centru. Renunță definitiv la o carieră în cercetare și se dedică scrisului. O scriitoare foarte greu de încadrat într-un tipar anume. Un scris prolix, o întreagă cascadă de metafore, căci asta face Aslı cu scriitura sa, produce un tir neîncetat de încrucișări de metafore. În Orașul în mantie purpurie, înțelegi cel mai bine cum cuvintele sunt mediul în care Aslı Erdoğan se simte cel mai bine. Dar, Aslı Erdoğan nu este doar o femeie așezată în scaunul boem am literaturii. Este o scriitoare asumată a realității social-politice a Turciei. Columnistă de excepție, cu un verb care incizează chirurgical nu doar realitățile crunte ale revenirii fundamentalismului religios în Turcia, dar, mai ales o jurnalistă care taie în carne vie adevărurile istorice neasumate ale statului turc: genocidul armean și situația minorității etnicilor kurzi din Turcia. După ce bunul său prieten armean, jurnalistul Hrant Dink a fost asasinat în stradă în 2007, pentru îndrăzneala de a pomeni într-un articol despre necesitatea recunoașterii genocidului armean, este luată în vizor de către serviciile vigilente ale statului turc. Scrie însă în continuare despre teme care au frământat sau au zguduit din temelii bruma de democrație turcă: asaltul asupra drepturilor și libertăților femeilor – și se afirmă ca o apărătoare a acestora, asaltul asupra valorilor democratice și ale statului de drept și culminează ca semnatară a celebrei scrisori a celor 116 intelectuali, în 2016, către guvernul turc, prin care semnatarii cer încetarea ostilităților din sud-estul Turciei, ostilități care, de fapt, însemnau epurarea minoritarilor kurzi. Tot în 2016, după încercarea loviturii de stat din 15 iulie, Aslı Erdoğan, își face auzită vocea denunțând ferocitatea arestărilor fără nicio noimă și aruncarea în haos a sistemului judiciar din Turcia: sute de mii de bărbați femei, copii sunt aruncați în închisoare fie și pentru că au fost bănuiți de colaborare cu Mișcarea Gulen. Aslı Erdoğan este acuzată în data de 17 iulie 2016 de promovare a terorismului kurd și de colaborare cu mișcările radicale pro-kurde, ea publicând într-o gazetă pro-kurdă – Özgür Gündem. 

Este încarcerată pentru 136 de zile, timp în care opinia publică internațională protestează și militează pentru eliberarea sa. Amnesty International dar mai ales PEN Internațional militează pentru Aslı Erdoğan. Președinta Pen Internațional Jennifer Clement, merge până acolo încât pentru a protesta față de autoritățile turcești pentru condițiile de detenție dar și pentru vestitele și cunoscutele torturi aplicate încarceraților, ajunge până în fața închisorii unde era arestată Aslı Erdoğan. 

În închisoare, cu o sănătate din ce în ce mai șubredă, adună colecția de eseuri, articole, fragmente care se finalizează în cartea – ”Acum nici tăcerea nu îți mai aparține”. Teme amestecate, reflecții despre perioada detenției, despre nedreptățile la care sunt supuse femeile în societatea turcă, despre minoritatea kurdă, despre drepturile minorităților sexuale, despre o dictatură nemiloasă. În ”Acum nici tăcerea nu îți mai aparține”, Erdogan subliniază principii precum solidaritatea dar, mai ales, libertatea. Așa cum spune, ”Libertatea este un cuvânt greu de ucis”. Pentru ea, orice sacrificiu merită.  Iar sacrificiile scriitoarei sunt fără ezitare, cu un curaj care îți taie respirația, pentru că Aslı știe că aparține lumii, că spre ea se uită sute de mii de arestați, o societate care, pe alocuri, prin indiferență și neimplicare este părtașă la instaurarea unui regim dictatorial perfid si insidios. Este eliberata după patru luni, și reușește să fugă în Germania unde trăiește ca refugiată politic sub protecția autorităților germane. Dă interviuri, critică tenace regimul autoritar al Turciei dar încă nu este pregătită să vorbească despre perioada detenției. Chipul lui Aslı, izbește prin modul în care ilustrează suferința. O femeie simbol a Libertății, într-o Turcie în care Libertatea abia își sărbătorea adolescența și într-o Europă prea obosită de atâta Libertate. Aparținând celor două lumi, Aslı Erdoğan oferă lumii nu doar un curaj nebun al unei femei dedicate scrisului dar mai ales exemplul implicării pentru ca într-o bună zi să nu ajungem să spunem că a fost …prea târziu.